Ziua mea şi-a recunoştinţei

Păi da...era inevitabil. Am mai îmbătrânit cu 365 zile, ocazie cu care nu am schimbat nimic la mine. La fel de plutitor pe unde anormale, emotiv sau nervos şi...să zicem, ceva mai atent la cei dragi. De exemplu: ziua mi-am început-o cu 90 minute de condus, pe gerul dimineţii. Ajung acasă la o oră la care de obicei sunt încă în pat...şi-n casă: cuplul meu preferat, de după Fox & Dana - fireşte. Adică a venit sor-mea Zara şi cumnată-miu, acasă. Acuma...din motive de subconştient slab ca Geoană în faţa PSD-ului, m-am trezit de vreo 10 ori în seara dinaintea zilei de naştere. Ca şi acum 27 ani, prima persoană pe care am văzut-o, a fost draga mea mamă, prima şi cea mai importantă persoană din mi vida loca. Ultima dată când mi-a fost greaţă şi ameţeam din cauza emoţiilor şi a somnului, a fost în iulie la licenţă. La fel de prost m-am simţit ieri.... Plusând cu aproximativ 5 ore de master.....ar fi trebuit să mă simt lipsit de vlagă. Daaaar, nimic din ce colegii, familia sau Loredana, plus 3 pastile, nu pot repara. Astfel că mi-am luat câţiva prieteni dragi şi-am fost la un restaurant. Unul peste media restaurantelor băcăuane. Cum adică de unde ştiu: 1) am fost la 75% dintre ele şi 2) profa mea de licenţă (o domnişoară foarte elegantă şi sofisticată) era prin preajma noastră. N-am stat mai mult decât ţine un film bun de Oscar (nici acum n-a apărut J. Edgar) dar m-am simţit în apele mele...adică lejer, cu glume mai mult sau mai puţine reuşite. Că la o adică, deşi nu erau pe meniu, sarea şi piperul serii, au fost discuţiile noastre asezonate de zâmbete. Cadouri, am mai spus-o şi-n alţi ani, nu prea îmi place să le primesc....şi asta dintr-o timiditate tembelă: am impresia că nu ştiu să mulţumesc pentru ele. Adică omul se interesează de ce-mi place, face un efort să-mi fie pe plac, mai şi scrie o felicitare (cadoul meu preferat de obicei) cu gânduri nu chestii de pe net.......şi eu îl răsplătesc doar cu un mulţumesc? Îmi pare cam puţin. Dar recunosc, cadourile primite de anul ăsta sunt peste ce-am primit până acum. Hăinuţe, smartphone, parfum, bani, băutură, o poză colaj cu constantinandreirusu de pe facebook - înrămată, un ceas pe care din neghiobie l-am deteriorat puţin....mesaje şi telefoane şi peste toate: tocmai faptul că Oana şi Eduard au ajuns acasă de ziua mea, felicitări, pupici şi bunăvoie...cea cu care am fost înconjurat aseară. Ce să mai...am avut o zi deosebită. Şi pentru că astăzi e în Statele Unite (şi zic eu, ar trebui să fie şi la noi) Ziua Recunoştinţei (nu bre, aia cu Will Smith e altă zi) sunt recunoscător că încă mai am prieteni dragi, o familie unită (deşi ne despart, o bună parte din an, sute de km) şi că până la urmă se poate şi mai rău. Deci sunt recunoscător pentru ce am.


p.s: Nu am făcut nici o poză ieri, pentru că am vrut să văd dacă amintirile nefotografiate, trăiesc mai intens în mintea mea. Vă spun peste vreo lună.