Life in a day

Înainte să mă apuc de scris la postare. am căutat în cele 430 clipuri postate de mine pe you-tube, unul mai reprezentativ....şi din clip în clip, mi-am dat seama de ce-mi place You-Tube. Nu sunt clipuri senzaţionale toate, ba chiar unele sunt al dracu de neinteresante şi plictisitoare. Dar e capsula virtuală a timpului...e albumul pe care-l deschid să-mi aduc aminte pe unde-am mai umblat şi cât de viu păream.
 Viaţa într-o zi e semi-filmul făcut cu ajutorul You-Tube, care-a închegat în 90 minute, 4500 ore de filmare (nu, nu cu pisici) 80.000 clipuri adunate din 192 ţări. Nici nu vreau să mă gândesc cum aşezi, în ce ordine, cele 4500 ore din clipuri.
Între 3 şi 4 dimineaţa, ăsta e hotarul care desparte cele 2 lumi: ziua de noapte. Aşa începe şi Life in a day, cu dimineaţa zilei de sâmbătă 24 iulie 2010. Fireşte, nu era nevoie de un clip pe you-tube să ştiu că ne aşezăm cu toţii în oglindă dimineaţa, după ce somnul ne transformă în nişte hidoşenii zombiatice...sau cel puţin aşa arătăm la trezire. Indiferent cât de urâţi am fi, aşa-i că ne considerăm frumoşi dacă mai îndreptăm puţin părul, dacă ne îmbrăcăm într-un fel? Şi nu-i aşa că avem cu toţii momentele de intimitate care ne plac foarte mult, tocmai pentru că atunci când eşti singur, oriunde, îţi permiţi să fii tu însuţi, să nu fii nevoit să pui un spectacol, să minţi sau să pari mai frumos, mai amabil, mai deştept decât eşti atunci când eşti singur? E liniştea aia care te bucură. Şi asta cred că subliniază bine filmul ăsta.
Un domn urcă dimineaţa, în fiecare dimineaţă, la etajul 6, se uită în zare, după care coboară şi pleacă la muncă. În aceeaşi dimineaţă, un puşti asiatic, e trezit de tatăl său, într-o cameră plină, sau mai bine zis aglomerată, cu de toate, salutându-şi mama într-o fotografie (probabil moartă). Urmează spălatul pe dinţi: unii pe toaletă, alţii în cuplu: unul ţine cu dinţii mânerul periuţei - celălalt ţine gura deschisă.
Sasha, de 15 ani, se pregăteşte pentru primul bărbierit cu doar 3 tăieturi, cu tatăl său alături...la fel ca la mine. Concertul micului dejun: într-o simfonie a tigăilor, cănilor şi castroanelor, lumea de pe întregul glob, îşi mănâncă primele proteine ale zilei: ouă...multe ouă, pâine prăjită, cereale, lapte proaspăt muls sau luat dintr-o sticlă lăsată de lăptar şi...cum să nu...regina dimineţii: CAFEAUA!  Urmează (ne)norociţii care au voie să doarmă târziu.

Ştii....uitându-te la doar câteva minute din Life in a day, realizezi că este experienţa cea mai apropiată de Dumnezeu pe care o poţi avea. Să poţi vedea ce fac oameni de pe continente diferite, cum arată în casă la ei, ce mănâncă şi cum îşi arată ataşamentul în familie prin gesturi micuţe ....
Tineri care nu-şi curăţă camera, astfel că arată ca după un cutremur, oameni care-şi primesc ştirile proaspete de la băiatul care livrează ziare ...şi mai ales, într-o cameră de spital, un domn irlandez trezit după o operaţie pe inimă. Asta da nouă zi - nouă viaţă!
Animalele şi femeile (fără nici o răutate insinuată) care nasc ...şi un asistent mai slab de înger, care leşină (sau poate era tatăl). O mică atenţie pentru dna asistentă şi flori pentru proaspăta mămică.
2 copii care se dau într-un leagăn pus pe cursul unui râu.... Un korean merge de 9 ani în jurul lumii pe bicicletă, în 190 ţări, asta în pofida celor 6 accidente avute (lovit de maşini) şi a celor 5 operaţii suferite.
O primă întrebare adresată celor care au trimis clipuri: CE AI ÎN BUZUNARE? bani, dulciuri, steguleţ, chei, portofel, i-pod, un cuţit, pistol, seringi, telefon şi fireşte: găuri.
În junglă, o femeie în braţe cu copilul ei, ia o frunză şi bea apă cu ea, iar un alt copil din trib, scoate puiul de crocodil din capcană. Un grădinar din Dubai, mănâncă cu mâna, orez cu un sos scos dintr-o pungă, pe un ziar întins pe holul de lângă baia casei la care lucrează, să trimită bani copiilor lui.
O vacă este omorâtă la abator, cu un pistol care are-un mecanism de piston...intră în capul vacii, iese...fără să rămână altceva decât 2 găuri. Un fel de dublă-lobotomie. Apoi e tranşată într-o baie de sânge.

A doua întrebare adresată lor: CE IUBEŞTI CEL MAI MULT PE LUME? o pisică, familia, fetiţa, femeile, pe tine Iulia, soţul - pentru că trebuie, pământul animalele şi pe Dumnezeu, maşina, fotbalul, să curăţ ceva murdar, frigiderul, libertatea, un cuvânt dintr-o limbă moartă.
Un montaj cu dragele noastre.... cele pe care le iubim, pielea lor catifelată, zâmbetul lor, străina din metrou, piciorul de lângă picioarele mele, cele pe care le cerem de nevastă, cele care ne frâng inima când nu simt la fel, cu care dansăm sau care ne cer de bărbaţi.
Sportul, în diferitele lui manifestări, e prezent şi aici, la toate vârstele: sky-diving, surf, înot, freestyle stradal, furat dintr-un magazin cu autoservire, scooba-diving, karate în Afghanistan, căţărat pe o grămadă de oameni ... fiecare cu ce-l atrage.
A 3-a întrebare:  DE CE ŢI-E FRICĂ? zombi, fantome, zgomote, păianjeni, şobolani, viespi, hoţi şi violatori, de vomitat, de nimic, de Dumnezeu, homosexualitate, politică, moarte, că nu are cine să-mi spună mama, de chelire, că voi fi părăsită, moartea celor dragi, de cât este de scurtă viaţa.
Cineva a surprins în acea zi de 24 iulie 2010, o mulţime, la Love Parade, unde mii de tineri au ales să-şi petreacă ziua printre cei ca ei, înghesuiţi (au şi murit 18 oameni) în Duisburg. Bătăi stradale, oraşe scăldate-n lumină odată cu căderea serii, oameni plângând din varii motive, incendii, fete vesele, carusele, o capră decapitată, majorete, artificii, coşuri care sunt ridicate la cer de cupluri , care se sărută sau doar zâmbesc în timp ce privesc la noile stele.
Musulmani care dorm pe unde apucă şi...bineînţeles, că oamenii bogaţi, cu vile şi milioane, nu au timp sau interes pentru you-tube şi proiectul ăsta. Şi ...pe final, tronând deasupra tuturor, oriunde în lume, aceeaşi lună. Lună la care nu mulţi au ajuns...dar pe care o vedem cu toţii, care ne inspiră, care ne uneşte.

Plouă şi fulgeră ... o tânără a muncit întreaga sâmbătă, iar acum e în maşină, ştiind că mai are doar câteva minute până la miezul nopţii, când proiectul Life in a day, se încheie. Partea tristă e că toată ziua a sperat să i se întâmple ceva interesant, ceva care să-i dea încredere că fiecare zi poate fi deosebită, ceva care s-o facă să aprecieze acea zi  ....... şi nu s-a întâmplat absolut nimic demn de povestit, de filmat. Fata asta vrea doar ca alţi oameni să ştie că e în viaţă, că trăieşte, chiar dacă trăieşte o viaţă normală....chiar dacă nu e deosebită.
Asta e...pentru asta există You-Tube. Milioane de clipuri cu puţine vizualizări, normale, în care nimeni nu face ceva care să merite share-uit. Apoi sunt clipurile speciale, cu mii, zeci de mii, sute de mii sau milioane de vizualizări. Cele 15 minute de celebritate au ajuns la o mulţime de oameni datorită You-Tube-ului. Ştirile au ajuns în mai multe locuri şi multă lume s-a distrat cu clipurile postate. Dar nu asta reprezintă filmul Life in a day.  După 90 minute, nu rămâi decât cu ce ştiai deja, doar că îţi e confirmat de alţi oameni. Poate credeai că părerea străinilor nu contează.........de fapt e importantă pentru că-ţi arată că suntem cu toţii la fel de oameni.