Mulţi dintre cei care credem în alte lucruri decât religii, divinităţi şi-un sens clar al existenţei, am fost crescuţi în familii care cred toată viaţa într-o entitate superioară. Sfârşitul lumii junior, adică 11 noiembrie 2011, a venit mai mult ca suport de glume în matinalurile de la radio, în presă şi la televizor. Adică să fim serioşi: indiferent cât de dobitoc ai fi, n-ai cum să crezi în sfârşitul lumii, dacă te trezeşti vineri 11.11.2011 şi te uiţi în calendar. În dimineaţa asta fiind la lecţii de condus, n-am avut absolut nici o problemă cât am stat la volan şi n-am avut nici o teamă de neprevăzut. Că două accidente erau aproape iminente cât eram în autobuz...asta ţine de (ne)priceperea unei doamne de a conduce şi de neatenţia unui domn, şi nu de profeţii (BRUCAN E MORT). Hollywood-ul, care nu scapă prea multe ocazii de a-şi pune imaginaţia la muncă într-o manieră superficială, a venit cu filmul 11.11.11. Substratul vine din zecile de pagini de internet care dezbat subiectul, de o mitologie modernă. Pe scurt: nu că vine sfârşitul lumii...dar se deschide, din nou după Halloween, o poartă între lumea materială şi cea mai puţin materială. Că vorbim de 11 noiembrie, de 12-12-2012 sau MAI ALES 21 decembrie 2012 (fan-club mayaşii) toate miturile anilor 2000, ţin de deschiderea unei noi ere, o luminare dacă vreţi, conştientizarea unor fenomene ce-ţi ghidează viaţa, fenomene ce vin fie de la Dumnezeu (dacă ai credinţă) fie din cosmologie. Cum sunt destul de sceptic şi zdravăn la cap, nu-mi pierd vremea prea mult cu teama unor schimbări radicale ce vin din cer sau dincolo de el. Filmul e despre un scriitor ateu (până aici stăm bine) care se întoarce în Barcelona, după ce e scos din sărite de aceelaşi unu repetat în diferite ocazii nefericite. Tatăl, menajera, fratele şi-o colegă dintr-un grup terapeutic, îl scaldă în dogme, îl irită cu basme religioase şi încearcă să-l aducă la calea cea dreaptă. Fiind făcut de regizorul SAW, n-am avut prea multe aşteptări, nu credeam că filmul o să sclipească în nici-un moment şi-n mare parte aşteptările mi-au fost satisfăcute. Dar filmul, ca şi Priest sau The Rite, Exorcistul (toate 5) sunt mai mult un pretext să mă adresez nevoii unora de a-i speria pe alţii, fragilităţii credinţei altora care aşteaptă judecata de apoi, extratereştrii sau furtuni solare (ei, dacă o să fie prea cald poate vine din nou un potop şi ne salvează noe junior) în 2012-2013. Poate au rămas destui care nu pleacă urechea la balivernele astea....dar sigur sunt destui dispuşi să creadă în sfârşitul lumii. Sigur că sfârşitul lumii va veni...dar până atunci vom muri cu toţii aflaţi în viaţă acum - din cauze naturale, accidente. Când soarele se va stinge, îşi va epuiza energia adică hăhăhăăăăăăăăt peste milioane de ani, atunci da...cred că viaţa nu va mai fi posibilă pe Pământ.
Eclipse, alinieri ale planetelor, calendare mayaşe, comete şi asteroizi care trec pe lângă noi...toate ţin de cât de puţin educat eşti şi-n acelaşi timp lipsit de discernământ. Cred că de asta există şi atâtea religii şi secte. Până la urmă trebuie să mănânce şi Oreste o pâine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu