In time. păreri.

În timp ce Christopher Nolan îl lucrează în Dark Night Rises, am apucat să prind (datorită unor semafoare amabile) avanpremiera de la IN TIME, în seara asta, cu ocazia ultimului film lansat, în care joacă Cillian Murphy (aici the Timekeaper). Îmi place omul ăsta. Şi-mi sună bine ideea care i-a adus împreună pe Justin Timberlake şi Amanda Seyfried (Dear John sau Ultima Scufiţă Roşie...de acolo o ştiţi) adică-n viitor oamenii sunt programaţi să trăiască lipsiţi de griji până la 25 ani, după care un cod verde imprimat apocaliptic pe mână (şi noi care ne speriam de paşapoarte biometrice) îţi arată cât mai ai de trăit...adică puţin. Dar asta e valabil, într-o subtilă metaforă (despre actuală criză economică) a scriitorului, producătorului, regizorului: Andrew Niccol, doar pentru pulime, pentru ăia din ghetou, nu şi pentru cei din zonele rezidenţiale, care se lăfăie în secole, au bodyguarzi şi un trai de viaţă lipsit de griji. ÎNTREBARE: dacă ai o viaţă lipsită de griji, se mai poate numi viaţă? Pe de o parte stă Justin Timberlake, aici Will Salas - bogat doar în curaj, care moşteneşte un secol de la un nene sătul de viaţă. Şi restul inimii lui, e completat de Sylvia Weis (dar n-o să vă ataşaţi mult de ea, deci o să-i uitaţi numele la ieşirea din sală) o răsfăţată care se îndrăgosteşte fără sindromul Stockholm (adică victime care se îndrăgostesc de cei care le răpesc) de Will şi-l ajută să se răsvrătească împotriva sistemului care spune: pleava să muncească din greu pentru o viaţă mizerabilă, în timp ce noi, elita, locuim în cartiere selecte, o viaţă fără probleme. Abia când Will e acuzat de pomană că ar fi furat anii din viaţa celui care i-a oferit cadou, începe filmul. Bine....plus motivaţia că îi moare mama în braţe pentru că nu mai avea nici 2 ore să plătească biletul mărit peste noapte, al unui autobuz. Aici intră personajul meu: Timekeeper (Raymond Leon) care e plătit mizerabil (în timp fireşte...aici totul costă timp) dar e responsabil cu potolirea pornirilor revoluţionare ale tânărului Will (dorinţă, da?) la fel cum a fost şi cu tatăl lui Will.

Începe o joacă futuristă de-a Bonnie şi Clyde, un dans drăguţ pe Nouvelle Vague - in a manner of speaking

 şi timp suficient împărţit robin-hood-ist, la mulţi oameni aflaţi în subzistenţă, un nou jaf, la o bancă cu mai mult de 1 milion de ani la dispoziţie ....şi-o surpriză neplăcută.

In Time: Deci până la urmă, maneaua Aş da zile de la mine sa mai fiu o zi cu tine, şi-a găsit un corespondent într-o producţie de lung-metraj.