Naşterea fricii

Mihaela Rădulescu e femeia unui paradox pe care îl înţeleg, nu-mi pasă de el, dar mi-a păsat. Primul radio la care a lucrat, e postul meu de suflet (guerrilla) al doilea e unul pe care urechile mele îl vomită la orice ascultare (zu). Aceeaşi Mihaela Rădulescu l-a numit în 2004 pe Adrian Năstase, cel mai bun om politic de la noi. Cretină femeie. Era o vreme când în ziare nu era nevoie decât de ea şi de zâna surprizelor. Ambele s-ar retras din prim-plan, scârbite de tabloide. Ambele şi-au construit o carieră şi o familie (împărţind acelaşi Bănică Jr). Nu le-am ales degeaba pe cele 2 moldovence care făceau rating oriunde le puneai. Încă le consider fruntaşe în expunerea unui model de reuşită în carieră. Frumoase şi deştepte, au stârnit şi încă stârnesc interesul bărbaţilor...şi implicit al femeilor care văd în ele un model. Nu le-am căutat biografia înainte să mă apuc de scris, deci nu ştiu cum au ajuns ce sunt. Mă interesează un singur amănunt: în pofida greşelilor făcute de Răduleasca şi falsităţii atribuite Andreei, ce le interesează acum pe amândouă? Care e principala lor preocupare? Familia...respectiv Violeta în cazul Andreei şi Ayan în cazul Mihaelei. Îmi place asta la ele. Aseară am văzut pe site-ul lui Liviu Mihaiu, un documentar de 50 minute despre Iarna demografică. În timp ce mulţi se alarmează şi se preocupă că ajungem la 7 miliarde inhabitanţi.... statisticile spun că stăm prost de tot la capitolul naşterilor. Femeile nu mai fac copii, familiile se întemeiază din ce în ce mai greu, cuplurile preferă concubinajul fără acte, prezervativele sunt întrebuinţate la fel de mult ca şi pastilele contraceptive, avorturile (cu care în principiu sunt de acord) scad şi ele numărul copiilor născuţi. Am încercat să văd dacă-mi schimb părerile, să le întreb pe câteva fete dacă ce-am enumerat mai sus, reprezintă cauzele pentru care ele nu au un copil. Nţu ! au zis în cor. Situaţia materială incertă e cauza. Dacă nu au o casă, un salariu mulţumitor...pe scurt: dacă nu au cu ce-l creşte...de ce să facă un copil? Problema mea nu s-ar rezolva dacă ar face ...sau aş face eu (adică viitoarea mea soţie) un copil. Sunt mai puţini copii în lume decât acum 50-60 ani, pentru că femeile nu mai nasc 4-5-6 sau 7 copii. Azi pun cariera pe primul plan, la 30-35 ani fac un copil...şi eventual...încă unul până la 40. Atât. De ce Mihaela sau Andreea nu au şi un al 2-lea copil?

E o întrebare retorică...nu aştept vreun răspuns. Unii spun că femeile se gândesc (ca şi bărbaţii dealtfel) prea mult la ele, fugind de responsabilităţile care năvălesc peste tine încă din luna a doua de sarcină. Nu şi-n cazul mămicilor care-şi iubesc singurul copil mai mult decât pe soţ, prietenii sau pe Dumnezeu inexistentul. Dar de ce nu al doilea şi al treilea? E chinul prea mare? Nu se mai simt frumoase? Frica e sigur motivul... urmează să mai caut nişte răspunsuri de mâine încolo. Eu mai am încă 6 fraţi şi deşi sunt împrăştiaţi prin Europa (Anglia, Franţa, Germania, Italia) mi-e bine să ştiu că am fraţi. M-au ajutat cu enorm de multe...material cât mai ales spiritual. Nu-mi închipui ce trist aş fi fost crescând singur la părinţi...sau fără unul dintre părinţi (cum e cazul atâtor copii, datorită violenţei, băuturii sau aventurilor extra-conjugale). Când suntem copii, nu plătim pentru tot ce avem mai de preţ. Corpul îl primeşti (formularea e uşor inoportună) gratuit, sufletul la fel, mintea şi inteligenţa, speranţele, familia, prietenii pe care ţi-i faci până mori, ţara... Toate astea nu costă un ban. Unii se mulţumesc cu ele...alţii caută să-şi cumpere fericirea. Mă gândesc că ABSOLUT tot ce ne costă bani....poate fi înlocuit. Dar ce am zis că primeşti gratis.... mai poţi înlocui? Ştiu...totul e relativ. Deja vă gândiţi, că ţara aţi înlocui-o una-două cu Canada, Germania etc...că iubitul l-aţi înlocuit deja de 2-3 ori (mă gândesc că nu îl iubeai pe bune dacă i-ai dat drumul). Simt că mai am puţin şi-o să încep să sun a preot, pastor ..ceva. Multe colege sunt în căutarea unei slujbe acum. Ăştia le cer experienţă. deşi abia au părăsit băncile facultăţii.
Frica ne pândeşte din orice unghi al minţii....gânduri negative, pesimism.....toate astea te paralizează...te fac un oarecare. Mama a plecat la 17 ani în capitală unde nu cunoştea pe nimeni....şi s-a descurcat. Ne-a crescut bine-mersi, are 7 copii, 5 nepoţi şi 52 ani. Sigur că i-a fost frică.....dar mi-e dovada vie că e posibil să te întorci să-ţi sperii tu fricile, să le depăşeşti. Normal că-i greu, poate chiar un calvar, sigur că vă aşteaptă multe suferinţe.....dar ce frumoasă-i marea după ce trece naibii furtuna aia ..

Michael Jackson - Whatever Happens