O să îmi duceţi dorul.
Nu am nici o fărâmă de habar cum or să fie cei din următorul colectiv în care trebuie să mă integrez, dar bănuiesc că mai proşti, mai blazaţi, mai fricoşi, decât aţi fost voi. Nu vă pup în fund, doar că mă trădează nişte păreri de rău la despărţirea de voi. Dacă o să-mi lipsească banii ? dacă devin responsabilul din coşmarurile visate în ultimii 4 ani? ...cine ştie.
De la primul ziar local, la postul tv cu cea mai mare audienţă...toţi au întors bacalaureatul 2011 pe toate feţele în ultimele 2 săptămâni. Cristian Tudor Popescu rezolva prin Gândul subiectele la matematică şi română (pe care cei 2 băieţi ai lui nu le-au făcut), la Realitatea vedeam baza preselecţiei pt Elite Next Top Models - plângând în pumni că n-au reuşit să copie, alţii care au învăţat (logic sau mecanic) se îmbrăţişau şi îşi consumau zeci de minute din ofertă spunând de la faţa locului ce-ar fi spus dacă erau în faţa Facebook-ului, părinţii se rugau la Dumnezeu, ca banii daţi pt meditaţii să nu fi fost la fel de prost cheltuiţi ca şi banii daţi pe reviste culinare din care n-au făcut nimic.
În tot timpul ăsta, noi dădeam licenţa. N-am văzut o singură ştire pe nicăieri despre noi. Acum nu mă puteţi bănui că simt nevoia unor mângâieri ale orgoliului, că le suntem superiori...deşi e clar ca privirea domnului preşedinte, că suntem peste ambiţia, seriozitatea şi posibilităţile lor intelectuale. Dar ..să fiu corect, pe acelaşi principiu pot spune că cei care-şi dau doctoratul sau masterul, sunt peste nivelul nostru...şi sunt la fel de ignoraţi. Motivaţia e banală: presa nu-i interesată de ştiri pozitive...pentru că nici publicul (noi) nu ne omorâm să citim ştiri pozitive. Mai degrabă se simt bine văzând abominaţiile de la bacalaureat.
După încheierea ultimei (şi celei mai productive-interesante) sesiuni din ăştia 4 ani, după ce am trăit altă viaţă în Paris, am avut la dispoziţie o lună să scriem şi să pregătim licenţa. Am avut mai multe zile decât reviste Esquire, în care mă trezeam la 07:00-08:00, ascultam radio până la 10, mâncam cât mă uitam la (din ce în ce mai banala emisiune) În Gura presei...şi apoi stăteam câte 10-12 ore, lucrând la licenţă. Bac-ul l-am luat cu 7.75, am învăţat, n-am copiat (şi nu regret că n-am făcut-o)....dar nici o munca intelectuală nu s-a comparat cu tot ce-am făcut pentru licenţă.
Am stat prost la partea autodidactă...simţeam nevoia să mi se spună dacă fac bine, ce să nu traduc de pomană din engleză (fără tâmpenia aia de Google translate) ce nu are legătură cu subiectul, ce e învechit sau pare scris cu picioarele după o dictare făcută de 1 neuron retardat. Scriam şi ştergeam. Simţeam cum îmi explodează capul...şi atunci mai luam pauze de prostii pe reţeaua de socializare. Pagina grupelor m-a relaxat mai ieftin şi mai bine decât un psiholog.
Am avut şi un îndrumător bun. Nu cineva care să mă aprobe, ci unul care sa-mi spună să-mi dau jos pantalonii că mă ia la bătaie din cauza prostiilor scrise. Şi eu care credeam că-s cel mai mare critic al meu. Prima versiune a licenţei a fost o mizerie...cu treceri bruşte de la un subiect la altul, mă repetam, prea puţine concluzii evidente. De fapt...şi acum dacă i-aş mai acorda încă o lună, cred că aş spune că versiunea pe care am luat 8.67, este o mizerie. Fiind perfecţionist şi păsător, m-am ţinut scai de proiectele din timpul semestrului 2. Dacă aveam 4 proiecte de făcut, lucram pe rând la câte unul. La mine nu există să fac şi prezentarea la Estetică şi Design Industrial (Ferrari) şi Fiabilitate (Volvo S60) sau Bazele dezvoltării durabile (legalizarea marijuanei...deci câte c*aie am avut să vin să prezint un proiect pe tema asta?) în acelaşi timp, pentru că ies superficiale. Până n-am simţit că nu mai pot s-o îmbunătăţesc...nu m-am apucat de alt proiect. De asta până acum o lună, aveam doar materialele strânse în ultimul an (word-uri, pdf-uri, pagini de cărţi de la bibliotecă, rapoarte, înregistrări, date şi grafice în excel) şi nimic scris efectiv. Colegii de la 341 o aveau terminată când m-am apucat de a mea. Nu ştiu toate detaliile referitoare la cum au muncit Mirela, Loredana, Mihaela, Alina, Camelia, Adrian, Iulian,Deea, Mo-Moo, Diana etc...dar ştiu că s-au dus la porţi închise să ceară date...să facă monitorizări, să ardă cărbuni, să măsoare nivelul decibelilor, să ia probe de apă uzată sau de levigat, să completeze chestionare, să stea câteva ore să supravegheze regimul de lucru...după care mergeau acasă şi tăiau, aşezau, completau, citeau.
Statusul lor rămânea neschimbat zile întregi: scriu la licenţă, busy, dnd. Mi-am permis câteva seri să ies la terase cu 2-3 colegi, să stăm râzând la câte-o halbă de Heineken, schimbând impresii despre ce avem în comun, plăceri şi antipatii, să ne enervăm licenţios, să ne-o băgăm în proşti şi-n proaste şi să ne încurajăm c-o să câştigăm o pâine cinstită făcând ce ne place....şi că n-o să devenim nişte sclavi.
Ieri şi alaltăieri am susţinut proiectul de diplomă, cu emoţii care ne-au zdobit lejer orice încredere de sine. Da, multe au fost plictisitoare ca şi feministele de pe bloguri de coafeze, ne lungeam privirile în detalii (ce poartă Codrina azi? cui i se vede decolteul? de ce-i înnourat dacă au zis caniculă?) Din fericire, emoţiile au fost diluate de simţul fin al umorului avut de întreaga comisie şi în deosebi de preşedintele comisiei). Mai deveneai interesat de prezentarea unuia dintre colegii de care eşti îndrăgostit (mărturisit sau ba) sau pe care nu-l simpatizezi şi atunci vânai greşeli.
Aveam o bănuială că nu intru în prima zi de audieri...dar am tot sperat să îmi iau de-o grijă.... Am dat a doua zi. M-am lungit, am plictisit...ba chiar m-am şi contrazis cu membrii comisiei (pt că uneori ţin ridicol de mult la părerile mele). După ce mi-am aflat nota şi pe-a bunilor mei colegi (am o listă de 10+1 pentru care m-am bucurat mai mult decât pt alţii) am mai sacrificat încă 2 beri..cu 4 curajoşi care s-au luat la trântă cu, canicula de afară. Distonocalmul luat în seara primei zile de licenţă m-a liniştit doar pt câteva ore. În dimineaţa zilei a doua...şi chiar şi după ce am terminat cu licenţa, emoţiile erau tot acolo. Trup slab....
Un scurt gest egoist: ştiu că s-a muncit, ştiu că 2-3 colegi au fost prefăcuţi...nu mă interesează - vreau doar să spun că n-am reţinut mai nimic din toate prezentările la care am stat. Multe erau chestii pe care le ştiam din lucrări de laborator (granulometria de exemplu) sau din cursuri. Nu spun că e vina lor, nu e că au prezentat lipsiţi de convingere (pt că la rându-mi am avut emoţii) sau că tema nu le-a permis să spună şi ceva interesant. Poate obiectivul licenţei a fost atins, poate comisia a găsit şi altceva în afară de orori şi erori de logică (am şi râs la unele prezentări....turism eolian, foamete datorată inundaţiilor în 2010)...dar pe mine nu m-au convins, nu m-au atras decât 2 prezentări (colegul Iulian şi colega Anca). Munca depusă s-a văzut la toţi (chiar şi la cei la care nu mă aşteptam) dar m-aţi...şi m-am plictisit.
Aseară am fost la film cu câţiva dintre ei (cam cei mai apropiaţi mie). N-a fost vreo capodoperă...dar mă jur pe toţi maneliştii, că mi-a plăcut foarte mult. Atmosfera a fost ok, glume acceptabile...am fost însoţiţi şi de o invitată un pic mai specială (deşi în aceeaşi sală cu mine a mai fost), mici răutăcisme la adresa uneia care-i prin Moineşti acum...în fine..să zicem doar că i-aş fi luat pe toţi în braţe (deşi în cazul Loredanei Corocea poate mi-ar fi plăcut să o strâng ceva mai tare)
După film am mers în parc la o plimbare, înc-o bere, glume (unele prea uşoare şi nepotrivite) am sărit pe un castel dezumflat şi în pofida oboselii adunate în timpul zilei, şi-a somnului, ne-am achitat cu toţii de datoria de a fi prieten unul-celuilalt.
Partea proastă vine acum la final.... ştiu c-o să-mi fie dor de voi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu