Bianca Dragusanu in PLAYBOY DECEMBRIE

PLAYBOY: Ce faci?
Bianca Drăguşanu: Fac ce ştiu.

P: Ai chef de interviul ăsta?
BD: Nu.

P: Nici eu. Care e culoarea ta preferată?
BD: Negru.

P: Descrie-te pentru cei care te privesc acum pe pagina alăturată.
BD: Sunt perfectă! (Rîde.) Serios, sunt un om bun. Mă mustră conştiinţa dacă fac sau spun ceva greşit, nu urăsc şi nu pot să duşmănesc. Oricît aş încerca să mă transform în scorpie, nu-mi iese. Eu sunt foc de paie, ard repede şi intens, apoi mă sting şi gata, a trecut. Numai gura e de mine. Îmi place să fiu înconjurată de oameni, să îmi manifest afecţiunea, nu suport singurătatea, îmi place să fac suprize, mă bucur de bucuria celorlalţi. Plîng atunci cînd sunt dezamăgită.

P: Pentru ce lupţi?
BD: Nu am un scop anume în viaţă. Mi-am dorit să arăt bine şi să slăbesc, dar nu pentru a ajunge celebră, asta s-a întîmplat pur şi simplu. Acum lupt să mă menţin în formă, pentru că am ajuns să vînd imagine. A devenit un business. Lupt să îi fac pe ai mei fericiţi, să am o viaţă lipsită de griji şi neajunsuri, să nu pierd ce am cîştigat pînă acum.

P: De ce te expui atît de mult?
BD: La început, pentru a-mi creşte valoarea pe piaţă. M-am gîndit că mediatizarea excesivă mă va ajuta să îmi măresc tarifele pentru prezentări, şedinţe foto, şi nu m-am înşelat. Apoi, mi-era jenă să refuz jurnaliştii, aveam senzaţia că mă vor face praf dacă nu îi bag în seamă şi îmi iau aere de divă. Tot m-au făcut praf, chiar dacă am încercat să mă port frumos cu toată lumea. După care nu a mai ţinut de mine, am devenit subiect de interes. Acum încerc să îmi gestionez mai bine apariţiile, mult din ce se scrie despre mine e denaturat. Mi-aş dori să ies din vizorul presei de scandal, dar e greu. Trebuie să îmi cenzurez unele porniri, să nu mai dau replici acide, ei atât aşteaptă.

P: Care-i rolul tău în emisiunea Un show păcătos?
BD: Eu sunt cireaşa de pe tort, cea care îi ţine şi pe bărbaţi în faţa televizorului la ora aceea. Glumesc! Mircea are fanii lui pentru că e cîrcotaş, are mereu replicile la el. Dan e echilibrul şi creierul, el ştie cum să atragă audienţa şi ce să pună în evidenţă. Eu sunt cea care aduce un pic de sex appeal, care creează controverse, care spune ce îi vine în minte fără reţineri.

P: Ai o fire vulcanică. Povesteai undeva despre fetele pe care le-ai bătut. În alt film îl loveşti cu piciorul pe un tip. Te baţi des? Cum priveşti violenţa?
BD: Cînd eram puştoaică, dacă mă scoteai din minţi nu era prea bine, dar niciodată nu am bătut rău pe cineva. Era suficient să mă înfig un pic şi gata, bătea în retragere. Nici eu nu voiam să rănesc, ci doar să sperii. Şi azi aş ciufuli cîteva fufe, dar mă abţin. Uneori am senzaţia că unii oameni sunt atît de proşti, încît doar dacă le dai două după ceafă se potolesc, orice discuţie cu ei e inutilă. Dar nu sunt o tipă violentă, n-aş face rău niciunei vietăţi, doar aş pune-o pe fugă, atîta tot.