miercuri, 18 august 2010
cea mai trista zi din an
2010 e anul care a inceput cel mai prost din toti anii astia , avand totodata si cel mai ratat revelion din cei 25 ani ai mei . Cu toate astea , nefiind superstitios , n-am crezut ca la fel de prost va fi tot anul . Nu credeam ca in 2010 voi plange atat de mult . Mai intai bunicu....acum bunica . Mama de altadata . Mama mamei mele , motivul pentru care stau acum la tastele astea , motivul pentru care sunt in viata . Daca bunica n-ar fi nascut cea mai buna mama din lume ... intelegeti ideea .
Bunicul s-a stins la 84 ani , la doar 3 luni urmandu-l si bunica (82 ani) . Am zis-o si atunci : daca as sti c-am reusit in viata tot ce-a reusit bunicu , as muri un om implinit . Dar lacrimile de azi mi-au adus aminte si ca am avut cea mai buna bunica posibila . Cea mai sufletista , harnica pana la incapatanare si dincolo de epuizare , impaciuitoare , crestina ca nici o alta persoana pe care-am vazut-o vreodata ...Ce-am sa scriu acum poate parea exagerat..dar e parerea mea si mi-o sustin : Bunica ar trebui sa-l accepte pe Dumnezeu in imparatia ei , si nu invers . Daca , si asta e un mare DACA , exista intradevar o forta divina undeva in existenta asta ...atunci pot merge linistit in iad ..numai sa stiu ca bunica are un loc in fata de tot , in rai , pentru ca o merita cu prisosinta . Si daca o fi sa mor ...cum ne este la toti dat sa murim , si-o sa aflu ca nu exista rai , iad , Dumnezeu , diavol ...voi face un scandal URIAS ...vad eu cum . Pentru ca bunica si-a dedicat zeci de ani bisericii si lui Dumnezeu .N-a fost carte de religie pe care sa n-o citeasca si reciteasca , era nelipsita de la biserica , a tinut absolut toate posturile de-a lungul anilor ...chiar si cand avea dezlegare de la preot , a facut zeci... sute de pomeni , a respectat intru-tocmai toate cele 10 porunci . Chiar indraznesc sa spun ca nu ma pot gandi la vreun pacat pe care sa-l fi savarsit bunica cu cuvantul sau cu gandul , de cand o cunosc . Astazi , in biserica s-a intamplat ceva ce nu mi-a mai fost dat sa vad , si daca n-o vedeam ...tot o credeam ... preotul din sat a plans alaturi de noi in timpul predicii tocmai pentru c-a stiut ca om mai credincios pe pamantul asta n-a existat vreodata ....Poate doar Iisus (daca a existat) . Aseara la priveghi ploua cu galeata , iar cei veniti acolo spuneau ca bunicii ii pare rau ca pleaca . Bunica a murit la doar 18 minute dupa ce mama a plecat spre Bacau .....si din spusele Irinei (sora mea mai mica , care-a vegheat-o zi si noapte , si-a tinut-o de mana pana la ultima suflare) bunica a asteptat sa nu fie mama in preajma ...pt ca ii era prea greu sa-si dea sufletul , de fata cu copiii ei . Si din toti copiii ei ( preotul spunea ca a avut 5 flori si un boboc) mama s-a ingrijit cel mai mult de ea ...stiind cat se chinuie saraca . Acum un an , cand era in stare grava , am dus-o la spital la Iasi ,desi ea vroia sa moara ...sa mearga la Domnul , dar mama a supus-o unei operatii in urma careia i-au montat langa inima un aparat care-o ajuta sa traiasca . N-a fost dorinta bunicii sa-si prelungeasca agonia , dar mama , ca si oricare din voi sau eu , a facut orice i-a stat in putinta s-o tina cat mai mult in viata . Si mergea saptamanal la tara , pentru ca stia ca bunica nu are stare , si daca toti sunt la munca campului , ea se apuca singura de treaba prin casa . Din frageda pruncie o tin minte pe bunica , ca pe o femeie foarte harnica si gospodina ....pur si simplu nu avea stare . Pe coroana de flori din partea familiei au stat scrise cuvintele : ITI SARUTAM MAINILE MUNCITE DRAGA MAMA ...si intradevar ... nu cred sa fi existat (desi la tara majoritatea oamenilor muncesc din greu) om mai harnic in vreun sat din Romania . Nici cand venea cateva zile la noi nu avea stare ...impletea ciorapi sau pluovere , facea curatenie , spala , scutura , aseza ..etc . Iar cand o obligam sa stea linistita ...isi lua o carte cu scripturi sau de Parintele Cleopa si citea .
Ziua asta e categoric cea mai trista din an , pentru ca am pierdut o a doua mama , o bunica exceptionala (cum se zice : painea lui Dumnezeu )pentru ca o mare parte din ce-am trait i se datoreaza . Pentru ca a crescut 6 copii si-a pierdut 2 fiice , pentru ca si-a crescut si nepotii , pentru ca a prins si stranepoti (ba chiar unul din ei ...Ionut , a murit inaintea ei) ...Pentru ca 63 ani i-a fost fidela bunicului meu (nu si viceversa) . Pentru ca daca scriu astazi in lacrimi continue , a doua postare ingrozitor de trista de anul asta , e ...impreuna cu mama , cea mai meritorie femeie de iubit , respectat , admirat . Va spun cat se poate de sincer c-o iubesc mai mult decat pe voi ...asa zisii mei prieteni care nu v-ati deranjat sa-mi alinati suferinta cu un Condoleante . Bunica in locul meu ar fi facut ce-a invatat-o crestinismul : v-ar ierta . Eu nu iert si nu uit .
Acum 3 saptamani baga puii in cotet si iesea la poarta plangand cand am plecat la Bacau ....pe picioarele ei . De multe ori , preotul sau doctorii ne spuneau ca nu o s-o mai duca mult . Am crezut ca Dumnezeu (daca exista) tine prea mult la ea s-o i-a asa de repede la EL , si ca ne-o va mai lasa cel putin un an , doi . Atat a fost sa fie . Luni dimineata , dupa o coma profunda , dupa infometare si insetare voluntara , si-a lasat privirea in sus ....si ultima suflare a iesit din ea...lasandu-ne pe toti cei ce-o iubeam , cu inima rupta ...pe viata . Sunt sigur ca pana ce-oi muri n-am sa uit nici ce-a insemnat bunicul , si cu atat mai mult , tot ce-a facut bunica pentru mine , pentru mama , pentru toti cei ce-o inconjurau . A fost um miracol de altadata , o femeie cum astazi n-as gasi nici de-as cauta in ultimul catun din satele Romaniei . Si desi nu sunt deloc adeptul pozelor sau clipurilor cu persoane decedate , si cred ca ar trebui pastrate memoriile cu cei dragi - vii , astazi am sa fac o exceptie ...doar pentru a va aduce aminte cum a sa sfarseasca chiar si cei pe care-i iubim cel si cel mai mult : frati , iubite , mama , bunici , prieteni ...pe toti ne asteapta un sfarsit . Un sfarsit care o sa le rupa inima celor dragi .
Inca de pe la 10 ani stim ca o sa murim intr-o buna sau rea zi ...si pana la sfarsit avem ocazia de a marca viata celor dragi ... putem lasa ceva in urma ..ceva ce nu poate fi uitat . Putem ramane in amintirea celor dragi cu mult dupa ce trupul e una cu pamantul . Si din punctul asta de vedere ...bunica , fata de multi alti oameni din jurul meu ...s-a achitat cu brio . Vorba preotului ... daca am fi cu totii macar jumatate din ce-a fost bunica ....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu