Hutu Vasile 21 aprilie 1926( Vultureni) - 8 mai 2010 (Stanisesti)

Cand am pierdut bunicul de pe tata eram doar un copil si nu retin multe lucruri de atunci . Stiu doar ca am fost anuntati telefonic la un vecin ( nu aveam telefon pe atunci) . Bunicul de pe tata , Constantin , a murit calcat in picioare de o turma de oi . Cativa ani mai tarziu s-a stins de batranete si bunica de pe tata : Iermina . Pe ea o pastrez in amintiri ... stiu ca atunci cand mergeam la Rosiori ii furam bastonul si fugeam cu el lasand-o in urma pe bunica exclamand : draci de copchii !
Multe veri mi le-am petrecut la bunici . Majoritatea la Stanisesti . Abia asteptam sa ies in drum sa ne jucam cu laurentiu si surorile lui , veniti si ei in vacanta , de la Barlad la bunicii lor . Ca majoritatea celor de varsta mea , vacanta de vara la tara era o distractie de neegalat . Cirese , struguri , merele dulci din cei 2 meri din curtea bunicilor , curcanul pe care l-am omorat din greseala dandu-i cu batul in cap (ma speriase ....de altfel imi era frica si de sssssitul gastelor) , alergatul pe dealuri , baba-oarba , v-ati ascunselea etc . In ultimii ani n-am mai dat pe la tara . Cu bunicul vorbeam mai mult la telefon sau cand se imbolnavea si venea pe la noi . In ultimii 5 ani am fost de doar 3 ori la Stanisesti . Nu stiu unde s-a produs ruptura . Iubeam vacantele de vara la Stanisesti . Si imi placea destul de mult si la tara la tata .
Bunicul avea 84 ani si dupa cum bine a spus si preotul la biserica satului , si-a facut datoria fata de toata lumea : fata de familie : a avut un baiat si 5 fete / fata de sat : a muncit 24 ani ca factor postal si 5 ani ca padurar / fata de biserica : mergea in fiecare duminica la biserica , se ruga zilnic , ajuta biserica cu tot ce putea , era foarte credincios / si fata de viata : a trait 84 ani plini .
Dar cum tot ce are un inceput , are si-un sfarsit ... asa e viata : vremelnica , intr-o zi cu totii avem o datorie de platit . Paharul cel mai amar ...
Bunicu era constient ca n-o mai duce mult si de vreo 2 ani se tot dojenea ca n-o mai duce mult , si ca afurisita aia de boala (avea cancer de colon) o sa-l faca mancare la viermi . Se saturase de durere si era trist ca a ajuns sa sufere dureri insuportabile ... sa se sufoce , sa-l doara tot corpul , sa aiba picioarele umflate . Lua sute pe pastile pe an .Bunicul in ultimii 2 ani nu se poate spune ca traia ci mai degraba ca supravietuia . Singura lui alinare a fost ca statea cu bunica . S-au cunoscut acum 52 ani si la doar 2 saptamani s-au si casatorit ...si-au ramas impreuna jumatate de secol . Cu ei a mai stat si tanti Olimpia (matusa mea) si mai ales nea Gheorghita (unchiul meu preferat) , si nepotii .
A fost foarte sever ... mama a trebuit sa aiba grija de animale in loc sa-si vada de scoala , nea Gheorghita si tanti Dorina munceau din greu la camp pentru 2 lei sa poata merge si ei la film vinerea ... doar ca dupa ce trageau din greu o saptamana , in picioarele goale prin miriste , bunicu le spunea : da ce , vreti sa-l imbogatiti pe banditul ala de Dragomir ? (care punea filme la caminul cultural) .I-a invatat insa pe toti ce-i munca si sa fie respectuosi si cinstiti , sufletisti , sa fie oameni de buna-cuviinta .
Sambata 8 mai , dimineata , am aflat de la Oana (din Italia) , care aflase de la mama ca bunicul a trecut in nefiinta . Am ramas tampit . Cu o zi inainte , mama , care era plecata de 5 zile la Stanisesti , m-a sunat si mi-a zis ca nu crede ca bunicul va mai apuca inca o dimineata . N-am crezut-o . N-am crezut-o pentru ca de-a lungul anilor , multi i-au cantat prohodul ... si o vreme chiar am crezut ca o sa murim toti odata in 2012 .
Acum 2 ani cand mi-a murit nepotelul (de fapt a fost ucis) , in seara in care am aflat ... dormeam in sufragerie cu o verisoara . La ora 02:00 o vioara de jucarie care merge cu baterii daca apesi niste butoane , a inceput sa cante desi era in biblioteca pe raft fara s-o atinga nimeni . In dimineata zilei de 8 mai , la ora 06:00 dimineata telefonul fix a sunat . De 5 zile , de cat timp era plecata mama la tara , telefonul fix nu a mers . In dimineata in care bunicu a murit (ora 05:30) telefonul fix a sunat . Cand am raspuns nu auzeam decat un gajait . cand m-am intors in pat , am vazut ca telefonul meu mobil sunase pe fix desi nici nu aveam credit si nici nu ma atinsesem de el .

Cand am ajuns duminica la tara , primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost un fluture destul de mare care s-a asezat pe doliul din pragul casei unde era sicriul . Mama mi-a spus ca s-a asezat acolo in dimineata in care a murit bunicu . Desi sunt fan Dosarele X , cand vine vorba de paranormal , superstitii , sunt destul de sceptic si nu cred tot ce imi spun altii . Dar cand coincidentele sunt prea mari , mai ca nu am nevoie de dovezi tangibile .
Traditia spune ca 3 zile persoana moarta trebuie sa stea in lacasul unde si-a dat duhul , si ca trebuie facut priveghi 3 seri la rand dupa care poate fi inmormantat .
Duminica si Luni am facut toate cele de trebuinta pentru inmormantare , iar marti dimineata l-am condus pe ultimul drum . Poate ca pentru ca cu totii ne asteptam ca si bunicul cat si bunica sa nu o mai duca mult , poate si pentru ca totii copiii lui i-au daruit nepoti si chiar stranepoti , poate din cauza vremii , poate din cauza a multor amintiri frumoase cu el ... inmormantarea a fost ( daca pot spune asa) una linistita si frumoasa . Un fel de incununare a vietii gospodaresti pe care-a dus-o .
Momentul cel mai trist a fost cand l-am lasat la 2 metri sub pamant ...toata lumea plangea , pe mine ma intepa inima ...de biata mama ce sa mai spun ...si ma dureau lacrimile tuturor celor prezenti . Dupa slujba , majoritatea au plecat la praznic . Eu am ramas cu mama si cu cei 2 frati ai lui bunicu .

Anul asta 14 sateni au murit in Stanisesti , doar 2 copii s-au nascut ..si nimeni nu s-a cununat . Viata in Stanisesti va merge mai departe la fel cum merge la stingerea din viata o oricui ... ramanand doar amintirile  .