oscar 2010 capitolul 1 ... The Lovely Bones

Imi plac filmele care raman cu tine mult timp dupa ce ai iesit de la cinema , ai inchis calculatorul . DVD-playerul sau televizorul .
De filmul asta am auzit in prima propozitie despre premiile oscar 2010 , de anul trecut .
Susie Salmon ( engleza pentru somon ) , o fetita de 14 ani , e violata si ucisa de perversul local
Mr.Harvey . Trupul ei nu e gasit , iar criminalul nici atat . Susie se trezeste intre lumea viilor si a mortilor , intre rai si pamant . De pe acest taram , alaturi de o alta fetita , priveste cum familia si criminalul ei incearca sa faca fata disparitiei , fiecare cum poate .
Filmul poate avea ceva de criticat : efectele speciale cam fortate si nepotrivite , par chiar ieftine ... dar asta e doar pentru ca asa s-ar explica raiul la o fetita de 14 ani ) cat si non-misterul ( stie toata lumea cine e criminalul) .
Efectul pe care-l are disparitia unui copil asupra psihicului parintilor , individual .
The lovely bones mi s-a intins ca o iedera inauntru , pentru ca printr-un caz asemanator am trecut la disparitia , acum 2 ani jumatate , a nepotului meu ionul de 9 ani . si la noi ca si la cuplul format din Mark Wahlberg si Rachel Weisz , autoritatile au fost la fel de eficiente ca o frectie la un picior de lemn . Stiu ca cumnatul meu a trecut printr-o luna de chinuri , 24 ore din 24 , ca sa nu mai spun de sora mea . Stie cineva ce ganduri iti trec prin minte , si cat de inutil de simti ca parinte . E groaznic . Iadul adevarat atunci il simti . Nu gasesti alinare in nimic desi o cauti cu toate puterile .

Saoirse Ronan ( micuta din Atonement) aduce atatea emotii prin ochii ei expresivi si duce la indeplinire scene grele de tot , cu maturitatea unui adult . In ochii ei albastri ( care imi plac din ce in ce mai mult ) se pot vedea sperante si vise zdrobite , resemnare , inocenta pierduta .
Dragostea tatalui ( jack) se poate vedea mai puternic in momentul cand cedeaza nervos si distruge toate corabiile construite cu minutiozitate in sticle , de-a lungul anilor si se opreste la ultima ...cea facuta alaturi de fetita lui . Mama nu reuseste sa accepte ca fetita ei nu mai e si isi incuie emotiile adanc in ea , refuzandu-i durerii accesul la suprafata .
Filmul e sobru . Intunecat . Frica iti intra in oase . Poate si din cauza cinematografiei de Esquire ( altfel nu stiu sa o explic mai bine ) E o combinatie intre Parfumul+ Masinistul+Gangs of new york+ sin city plus tim burton.
O chestie care mi-a adus aminte de un alt film care m-a marcat : filmul urmareste istoria crimei de-a lungul timpului ca in zodiac ( facut de david fincher care a facut si benjamin button)
Cand filmul se incheie , se incheie cu lectia ca timpul are grija sa-si repare propriile greseli . Exista cai nenumarate prin care oamenii ce vor vedea acest superb film , vor vrea razbunare din partea familiei . Nu despre asta e vorba in The Lovely Bones , si daca ar fi fost , nu cred ca ar fi rezonat la fel de puternic cum a facut-o in cazul meu . Povestea e despre procesul de vindecare al unor oameni injunghiati in nima . De aceea , e un film matur , care trateaza teme de care multi regizori se tem .