Am venit . Sunt eu baiatul viselor , din nou pe aceeasi cale virtuala . De aia e Bill Gates miliardar inca . Avem cu totii calculatoare si internet . Simt cum sarbatorile au din ce in ce mai putina insemnatate pentru mine . Si nu pentru acelasi motiv pentru care patriarhia romana a declarat ca insemnatatea craciunului e aproape extincta , si ca , consumerismul a pus monopol pe sarbatori . Poate pentru ca : nu mai merg cu colindul , nu ma mai uit la Nae Lazarescu si Vasile Muraru , la Stela Popescu si Alexandru Arsinel , la Piersic , la Jean Constantin . Instalatiile de brad nu le mai descalcim ... si daca sunt arse mai mult de 3 becuri din instalatie , nu le mai schimbam ci cumparam direct alta . deh... romania europeana . Ciao traditii . Unchiul meu de la politie ( de la care luam bradul ) a iesit la pensie iar noi nu mai impodobim decat un brad . Cadourile sunt de valoare mai mare , dar doar materiala nu si sentimentala . Daca cineva crede ca ma bucur mai mult la un parfum armani decat la un pistol de cowboy ... nu ma cunoaste .Anul asta mai multi dragi si drage de-ale mele s-au imbolnavit . Pentru adi micu am cumparat pastile in noaptea de ajun pe la ora 23:00 ( bine ca farmacia 1 era deschisa )
De ajun cea mai entuziasta colega a mea , cea mai inteligenta si de buna-cuviinta colega cat si colega mea preferata au venit sa ma colinde la modul cel mai profesionist cu putinta . Nu ca sunt eu emotiv dar stii ca sunt momente in viata cand lacrimile nu mai incap in ochi si se varsa .
Pe undeva pe acolo . Era ceva pregatit dar tot nu-mi inchipuiam ca Dana , colega mea preferata ma va colinda la mine in camera .
Agitatie mare in rest ...ultimele finisaje cu bucatele , soneria si usa au functionat la foc deschis , copiii - mogaldetele simpatice cu nasucul lor ros ne aduceau cate un zambet pe buze . Odata ca imi aduceau aminte de copilaria mea si inca odata ca erau simpatici rai ... majoritatea cantau colindul cu : '' Caprioare n-am vanat ; cei mai buni prieteni ai mei stiu ca am un cumnat caruia ma adresez cu apelativul de caprioara .
Am reusit sa vad si trilogia Santa-Clause cu Tim Allen . Cu nepotelul langa... ii citeam subtitrarea . Am trimis un mesaj sincer la 34 cunoscuti . Ceva de genul : copiii tin spiritul craciunului in viata in inima lor ... daca aveti un copil prin preajma aveti grija sa-i bucurati inimioara . Era ceva de moment .
Cadourile le-am desfacut a doua zi cand s-a trezit toata lumea ( deci am avut timp seara sa ma distrez inversand etichetele de pe cadouri) . Prima zi de craciun am petrecut-o in familie ( asa spune traditia parca) , cu masa traditionala de craciun , cu telefoane catre cei care n-au putut ajunge pe la noi . Am remarcat la o veche prietena o virtute care m-a facut sa o admir si mai mult decat am facut-o pana acum , si anume virtutea de ai face pe cei din jurul sau sa para mai buni . Astfel de oameni , care stau in micul lor colt ... si de fiecare data cand pot face ceva pt cei din jur , nu numai ca o fac fara sa clipeasca neasteptand rasplata ... dar e ca si cum ai participa la un maraton ... ea e in frunte , tu cazi , ea se intoarce , te ridica , te imbarbateaza si iti aduce aminte ca ai ceva ce ai uitat ca ai . Spuneam ca astfel de oameni iti dau sentimentul unei lumi mai bune decat credeai ca te asteapta . Iar eu astept de multe ori politicos , sa fiu salvat . De mai multe nereguli la soft . D-na Valeria .. respectul meu
A doua zi de craciun m-am simtit si mai rece ( si nemuritor ) decat ma simt de obicei si in afara ca am fost sa facem rezervare la un restaurant pe calea Moldovei ( voltera) si ca am stat cu surorile la cumparaturi in mall , unde am baut si eu un ceai de vanilie , altceva notabil nu am avut ocazia sa experimentez . A 3 zi am citit o carte primita cadou de craciun , am purtat discutii despre cat de bine s-au simtit ai mei in NO LIMIT , si am luat cina in familie . Putin stiam din faptul ca 1) taximetristul care m-a dus la hanovra ma stia de vreo 10 ani de cand e taximetrist in cartier la mine ( iar eu nu-l cunosteam ) si ca , ca orice taximetrist are chef de discutii . Cum a fost el in Irlanda si ce a muncit in tara de unde vine cea mai buna trupa din lume ( u2) , cum i-a murit o doamna din cartier de la mine pe bancheta din spate murdarindu-i taxiul cu 1 l sange ( motiv pt care s-a lasat de taximetrie dupa ora 21:00 ) ....
Ar trebui facuta o emisiune cu taximetristii . Au multe de povestit . peripetii .
2) Aveam sa am o seara mai placuta decat banuiam datorita bucuriei pe care am simtit-o alaturi de-o persoana speciala . Si daca ai citit postarea anterioara stii ca ma refer la Mirela . Bucuria a venit dintr-o imbinare : constientizarea / una care depaseste miza manifestarii fizice / ca nu imi faceam iluzii desarte in privinta ei ... si ca frigul langa ea l-am indurat cu spatele drept si cu un zambet ce incerca de multe ori sa se apropie ( de multe ori cu succes) de buzele domesticite de increderea pe care mi-a castigat-o .
Ne-am batut ( crunt ) in zapada , cum nu m-am mai batut cu vreo fata pana acum , nici macar cu vreo sora , ne-am incalzit la o cafea ( irlandeza , dar la fel de delicioasa ca funiginea la ibric ) si-un suc { fara acid ca luam pastile} . Ce-mi place e ca la fiecare rendez-vous cu domnisoara Dascal , timpul trece mult mai relativ . Doar stiam eu ca 10 minute cu mana pe o soba trec ca o ora , si o ora cu o fata , trece ca 10 minute . 4 ore la biserica sau la munca treceau inuman de greu ( cine lucreaza stie ) dar 4 ore cu Mirela trec ca road runner pe langa coiotul ala ghinionist .
Singura mea bunica in viata nu se simte prea bine zilele astea si am internat-o la ambulatorul din Iasi , unde i-au montat un aparat , dupa o incizie in piept , cu ajutorul caruia va putea respira mult mai usor . a 4 zi de craciun ne-am dus sa o aducem acasa . Drumuri bunicele , soferi mai putin buni . Tirurile pe langa care treceam ne umpleau de zapada fleoscaita , la schimb le ofeream traditionalul mortii matii de orfan . Da stiu , nu-i frumos ... poate nu avea incotro omul .
Prin orasul in care s-a nascut sorin ovidiu vantu am prins un post de radio local cu manele deci a trebuit sa tragem pe dreapta , aerul ce intra pe geamul deschis nefiind suficient sa-mi taie greata. In Iasi am prins cateva minute de guerrilla { :) } dar liviu era in concediu .
Doctorul bunicii mele era un tip desprins din filmele lui Tarantino . Parea mexican , nu avea accent moldovenesc , ba chiar avea si o penibila codita la par . Si mai avea si un asistent de culoare. In rest , bunica era mai fericita sa ne vada decat era in 45 cand s-a terminat al doilea razboi mondial . Pt a doua oara am fost [ mai mult pt buni ] la sf Paraschiva . In masina mirosea numai a mir la intoarcere .
Fiind un pic obosita , la iesire am dus-o pe bunica pe brate pana la masina , adica vreo 400 m . aaaa in biserica sf Paraschiva , la iesire un cuplu ma intreaba pe mine si pe caprioara daca stim pe unde se intra ca ei sunt turisti ( da ! si noi eram oficiali japonezi de la reprezentanta mitsubishi )
Sa nu ne prinda intunericul pe troienile , sau mai bine zis ulitele din satele municipiului Bacau , am mers si cu 200/h . Asteptam amenda pe str Hatman Berescu 8 a 2 . Previziunile noastre au fost intemeiate , mergand cu nu mai mult de 30 km/h . Mi-a placut ca la un moment dat pe la Izvorul Berheciului era un mini-ambuteiaj de vreo 6-7 masini . Toata lumea coborase sa-l impinga pe unul . Numai eu injuram de zi ( miscarea bai adormitilor , mai cu putere) pana la Stanisesti ( 60 km de bacau) am mai avut ocazia sa admir ca prostul , ce cei 6 megapixeli de la invechita mea camera-foto nu au putut surprinde . Imagini atat de pitoresti ca alunecam in nostalgii ale copilariei . Iarna pe ulita nu alta . Vederi din cartea de abecedar pe care-o tineam in manute la 6 anisori , nu altceva . Ce mai , mirific .... luna si stelele sus , in zare zapada acoperea ca o plapuma intreagul relief adormit , mai lipsea Hrusca cu lerul lui .
Dupa 10 ore pe drum , m-am cam bucurat de tava cu cartofi si friptura la cuptor acompaniate de ursus si vin de tara .
sanatate si multi ani bunica .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu