miercuri, 9 septembrie 2009

nici mai mult / nici mai putin ... decat totul

la un miez al unei nopti ma pusei si eu sa vad filmul cel mai discutat in ultimele saptamani . inglorious basterds . si mi-a placut asa de mult ca am hotarat sa-l vad si la cinema .
evrei , nemti , americani , comando , dragoste , razbunare , rafale de pistol , pantoful cenusaresei
. toate astea ajunse pe mana unui alt regizor ar fi iesit un film de seria b gen filmele care prind 5 reluari pe ProTv
DAr ticalosul de tarantino imi aminteste magistral chiar , si emotionant ca intre un teanc de foi scrise si un aparat de filmat exista oarecare deosebire . ( da , ca si era greu de presupus stii?!)
cum doar marii cineasti (unii pe care nici nu i-am prins in viata , bine ca arta traieste dincolo de efemeritatea corporala a cuiva ) o pot face , rar si memorabil . noncomformistul tarantino e inteligent , amuzant si original ( in romania asta l-ar califica ca cititor de Academia Catavencu) .
poti sa razi cu pofta cand yankeul Aldo raine (brad pitt) incearca sa vorbeasca italiana { in sala toata lumea radea batand din maini si picioare..e antologic} iar in minutul urmator poti fi implicat cu inima pana la gat in cea mai autentica drama prin care poate trece o fiinta umana ( voi reveni la asta)



tarantino alterneaza umorul sadic ( un neamt zdrobit cu bata de baseball ) scalpari in gros plan filmate ca intr-o frizerie gloante in testicole , degetul nu pe rana ci in rana , adanc si rasucit ..... cu recitaluri actoricesti de nise psihologice care te captiveaza ca nu mai stii care-i personajul principal..spui ca fiecare e rol principal .
personajul meu preferat din film e ofiterul ss colonel hans landa jucat de actorul german christoph waltz ( care am auzit ca-i destul de emotiv) . o interpretare pur si simplu istorica . intreaba juriul de la cannes daca nu ma crezi . bestialitatea calda , amuzata si delicata , cruzimea culta si inteligenta pana la dementa de asasin cu mult mai sensibil si manierat decat un om normal , se incheaga intr-o adevarata efigie a nazistului ( ca tot a inceput un super-documentar pe national geographic despre w.w2) cum n-a mai vazut ecranul .
tarantino construieste o istorie imaginara in care hitler precum si esalonul 2 : goebbels , goering ( pune mana si invata istorie daca nu stii cine sunt) sunt ucisi intr-un atentat care pune capat razboiului . na ca v-am stricat si placerea de a descoperi filmul voi insiva ...oricum de-abia va conving sa vedeti un film bun . in inglorious bastards am vazut inca ceva simplu dar nemaintalnit...suspansul creat in slow-motion..amplificat pana la exasperare a nervilor de muzica , si pe deasupra panoramarea : camera se roteste ca o privire umana ingrijorata ...sau planul detaliu cand o tigara se infige in frisca de pe strudel .



iesind de la filmul asta m-am simtit de parca n-am mai fost la cinema de 10 ani ....
acum iti pare rau adriana ca n-ai venit?

3 comentarii:

Adriana Mutu spunea...

daca formulai invitatia fara P.S. poate as fi venit... dar sti prea bine raspunsul meu...

Sellene spunea...

fratemiu...mai convins...dar am fost si era sala plina...am fost si a doua zi...dar tot plina...il iau de pe net...ma las la mana mea=))

Sellene spunea...

mai convins....frate...am mers...era sala plina...am zis sa mergem a doua zi...ca era miercuri cand e redus biletul...a doua zi...la fel...ma las la mana mea...il iau de pe net;)