Românii au Talent S2ep06 23.03.2012

Chiar există ciudaţi care se uită pe Voyo la Românii au Talent? Câţi neuroni tre să-ţi intre în şomaj să nu ştii de reluare sau de N torrentele care pun emisiunea a doua zi? Cum îmi întrerup eu vizionarea The Beach de dragul unei postări...nţu-nţu-nţu. Măi, a fost bine: mai puţini ţigani ca până acum, talent moderat şi foarte mult break-dance.
Prestatorul ecologic din Buzău - babysitter-ul copiilor din bloc, Mihai Răzvan Rotaru a ieşit la montaj, deschizătorul serii, mimând voci înspăimântătoare, dansând căluşul cu un mop 3d, lăsându-l pe M.Petre aproape satisfăcut. Eu spun că-i genul sufletist care strânge din dinţi şi face orice cât să iasă dintr-o condiţie mediocră ca a nepăsătorilor (vezi eu).
Trupa Hypnosis din Braşov s-a jucat cu focu`n stânga şi-n dreapta...repejor, lăsând loc pe scenă pentru Painting Joy: adică 2 fete vesele care pictează pe corp (şi deja vă gândiţi la sex, este?) cu maimuţe prin preajmă, nuduri palmieri şi-un tigru format din 2 trupuri care-au impresionat jumătate din juriu, adică AA (Andra şi Andi).
Trupa Dolls, fetiţele-n rochiţă (visul oricărui pedofil) au dansat pt 3 de DA, succedate de animatorul Daniel Chiriţă, care s-a jucat cu beţe, făcut jonglerii şi le-a adus lui Bartoş şi Andrei Maria, 2 mingi.
Romeo Burnar (22 ani) către aroganţii din juriu: Bine aţi venit! Ce mă? Să-ţi facem, să-ţi dregem...tu ai venit, nu noi! Băăăăă
Flori Ionescu, 8 ani e şi mai mult, visul umed al oricărui pedofil telespectator. Fătuca asta de 8 ani, a dansat cât a putut ea de lasciv pe Candy-Shop-ul lui juma` de dolar.
Robert Ioan Petre, un tip cu ureche perforată de cercel afro, cu piercing în gingii (that`s fucked up) a fost străpuns repejor de X-urile juriului.
Un trio de magicieni Jedi, 2 actori şi-o don`şoară: Robert Tudor şi Bogdan Muntean, au băgat-o pe fată în ...mă voi iar vă gânditi la sex?! într-o cutie cu oglinzi, cât să pară că a dispărut.

Karatistul musulmano-retardat (la propriu) Abedin Ayady Mohamed (?) a făcut pe nunCHUCK Norris şi-a smuls 3 de DA (mai mult pt condiţia lui medicală). Dan Chiriac, 19 ani, student dansator a la Step-Up, a bifat şi el 3 de Da, lăsându-l cu X-urile pe botoşăneanul Moraru Florin, secretar muzical, care-a avut nevoie de vocalize africane ...pt a face...alte vocalize africane.

Căpitanul în rezervă Viorel Popescu, n-a înţeles în sezonul 1 când stătea la tv, ce înseamnă cu adevărat Românii au Talent, aşa c-a venit entuziasmat cu CE? o masă plină de Eminescu, cu o aşteptare ca la teatru (hai începe...hai începe..) şi recitări de poezii eminesciene.
Horticultorul florar  Lucian Sucevean, s-a apropiat de masa cu 3 X-uri, cu un aranjament floral inscipţionat cu iniţiale A.M, A şi M.P...nu v-a dat gata? N-aţi avut orgasm?
Mihai Daniel Muraru, kinetoterapeutul de pe Marc Anthony, Queen sau LMFAO, a ţinut pe cap o mătură, o umbrelă, un scaun (chestie pe care-am încercat-o cu toţii la un moment-dat, fără să ne credem talentaţi) şi-a trebuit să echilibreze mental 3 de X.
Din Dorohoi, dnul George Boghian şi dna Adriana Lupu (sunt tineri, dar îi respect şi de aia şi apelativele) au dansat pe Chris Brown, au dansat slab....dar au fost atenţi unul la celălalt.....şi dacă-mi cereţi părerea de non-telenovelist, cred că el o iubeşte, ea NU.

Alexia Urtici, puştoaica de la orgă, care-a (în)cântat cu piesa lui John Lennon - Imagine, a luat, previzibil, 3 DA şi-un şut în etapa următoare.
Tot de după blocuri, tot break-dance: Alin Pavăl (18 anişori) care s-a desfăşurat energic pe Busta Rhymes. Pe alt artist (mult mai) consacrat, adică legendarul George Michael - Jesus to a child, au luat 3 de DA, acrobaţii de la Trupa Gimnis. (oare de la ce vine?)
Timişoara
Respect de la Petre....respect şi de la noi, pt dna de 54 ani, sudoriţa în egări mov, care-a făcut acrobaţii cu paharul de cola pe cap...în timp ce pe fundal îl auzeam pe Mihai Trăistariu. Toate bune şi frumoase până l-a luat la dans şi pe ghemotocul de câţel cu care venise.
Caricaturiştii Bianca Bălăşoiu şi un tip Marin ?, n-au mers mai departe doar pt că au venit cu 5 desene (ştiţi ale cui erau caricaturile).
Andrei Dobre (22 ani) ... un fel de Narcis Ianău mai bătrân, a încercat să ne arate că-i place opera, mai mult decât ne-a plăcut nouă de el.
Nea Sorin Maghin, break-dancer-ul de la poştăa fost probabil, cel mai penibil act al serii (deci a fost o seară relativ normală).
Piciu, Scooby, Croco, au fost şi-n 2011...şi-au terminat benzina în semifinală...asta neînsemnând că, cu Waka-waka, piesa de învârtit nevasta, Enrique Iglesias - Hero şi chiar băcăuanul nostru Narcis Ianău, plus unele mici sincope în dans care se pot corecta...n-au trecut mai departe. Dimpotrivă.
Operatorul CNC (comandă numerică) a fost primit de un um bun la suflet şi la apropouri, fiind elogiat pt o poezie în afara concursului, despre Mihai Petre (Talentul literar e ca trenul de marfar) - de Adrian Remus Gurin (laitmotivul serii pe reţelele sociale). Păcat că a venit cu recitat strofe....dacă le cânta ca Ţuţu, lua 120.000 euro...aşa  a primit un NU de încurajare şi 2 de marş de aici.
Vladimir Artene a redeschis răni pe care le credeam vindecate, când s-a apucat să cânte Drumurile noastre toate.
Fanul lui Michael Jackson (ca noi toţi), cu un ecuson scris cu litere de mână, Alexandru Mirchea a dansat mai degrabă apucat decât coregrafiat.
Marian Spânu, bucătarul care n-a prins grila de start la MasterChef, a gătit nişte legume însiropate pe Guess Who şi-a plecat cum a venit: cu speranţe ...deşarte.
Actul meu favorit din seara asta, sunetistul Radu Chiriac, rocker, a cântat operă în spaniolă, pt mama decedată-n urmă cu 3 ani, când tipul nu era acasă. Aiureeeeea.
Cortina se ridică, marioneta (Antonia?) se mişcă, devine independentă şi vie. Scuze, n-am fost atent, nu ştiu cum se numeau tipul şi tipa din actul ăsta. Aş putea să verific pe you-tube...dar se termină The Beach...ce naiba?
Trupa Splendid a trecut cu brio de audiţii, la fel ca echilibratul Ştefan Hustea sau aztecii mayaşi Mantrayana, de pe altă planetă, care-au cântat la o cratită cu aspect de ozn.

Upgrade Bucureşti au încheiat seara de 23 martie, pe freestyle şi break-dance. Mmmmda. se putea şi mai rău...se putea şi mai rău. Dacă e o propoziţie cu care vreau să închei această postare, ea este: MERGE-ŢI SĂ VEDEŢI THE HUNGER GAMES!

The Hunger Games - Impresii

De mult n-am mai fost 2 săptămâni consecutive, la filmul ce avea să devină nr 1 în box-office-ul S.U.A la finele weekend-ului (21 Jump Street şi The Hunger Games). Cu atât mai mult să plec la miezul nopţii la film, când nu găseşti mai mult de 2 oameni pe-o rază de 1 km (de acasă până la Cinema City) şi să mă întorc la 02:40 acasă.
Încă de la începutul toamnei 2011, a fost promovat agresiv în muuuuulte ţări, devenind un fenomen aclamat atât de fani (nu doar din rândul adolescenţilor) cât şi - surprinzător, de critici (ceva îmi spune că, Catching Fire şi Mocking Jay - părţile a doua şi-a treia, vor fi şi mai apreciate). De la titlul de NOUL TWILIGHT, până la ce-am văzut azi-dimineaţă la primele ore, e vorba de multă neînţelegere. Şi-o vedeam pe Jennifer Lawrence (care-a fost selectată pt rol după rolul asemănător făcut în Winters Bone) la Jimmy Fallon şi Letterman, plus câteva interviuri date de cei din echipa de productie, spunând că Twilight e altă mâncare de peşte....dar mna, mass-media caută scandal.
A fost John Carter, urmează Dark Knight 2, Spiderman, Hobbit-ul, Prometheus......în lista filmelor mari din 2012 am să includ şi filmul despre circ - dar fără pâine, adaptat după cartea din 2008, scrisă de Suzanne Collins: The Hunger Games. De ce? Pentru că-i despre posibilitatea de a te defini într-o lume care-a ieşit de pe propria axă morală.
Filmul:

Începe cu liniştea dinaintea furtunii, într-un orăşel din viitor (America de N), unde toţi tinerii din Districtul 12, unul minier, se adună pentru tragerea la sorţi a celei de-a 74-a ediţie a Jocurilor Foamei. Adică...lumea excentrică (îmbrăcaţi ca Lady Gaga TOŢI) din Panem, adună 12 perechi fată-băiat din cele 12 districte de muritori de foame (revoltaţilor li se dă speranţă... pentru că-n opinia preşedintelui Snow [Donald Sutherland] speranţa e singura chestie mai puternică decât frica) îi pune într-un show televizat extrem de urmărit pt că toţi sunt obligaţi de lege să-şi vadă copiii luaţi de lângă ei, puşi să se omoare între ei, într-o manieră sadică şi perversă, într-o pădure controlată virtual (adică pot face să apară fiare sălbatice, viespi cibernetice, copaci sau incendii) unde din 24 tineri, trebuie să rămână unul singur. Câştigătorul urmează să primească mai multă mâncare pentru districtul lui. De fiecare dată când vreun sărăntoc acceptă mâncare din partea stăpânilor, numele lor este pus în lista pt tragerea la sorţi din nou...şi din nou....şi din nou. Dacă vă gândiţi la locuitorii din cele 12 districte ca la animale puse să se lupte pentru amuzamentul celorlalţi ...atunci suntem pe aceeaşi lungime de undă a gândurilor.

Katniss Everdeen (încă o dată Jennifer Lawrence plină de graţie emoţională...adică e adorabilă), aflată într-o oarecare relaţie de prietenie cu Gale (adică trec dincolo de periemtrul lor, să vâneze şi să caute fructe), se oferă voluntar ca tribut pt Jocurile Foamei, după ce sora ei mai mică, Primrose, (pe care a cam crescut-o, după ce tatăl le-a murit într-o explozie) e trasă la sorţi. Alături de ea, este extras Peeta, băiatul brutarului, care-i îndrăgostit în secret de ea (după un episod regretabil, în care a umilit-o, aruncându-i o pâine, exact ca la porci). Katniss nu e genul sociabilă, dar va trebui să devină, pentru a atrage puncte şi sponsori în timpul jocului (ex: o alifie paraşutată). De pregătirea ei se ocupă Haymitch (Woody Harrelson uşor blazat) şi Cinna (însuşi Lenny Kravitz)....urmând ca după 4 zile în care se bucură de luxul şi extravaganţa stilului de viaţă din oraş, să intre-n jocul din care ar trebui să iasă moartă.
Mai bine din jumătate din film se axează pe supravieţuirea ei în pădure, pe uciderea celorlalţi (anunţată printr-o salvă de tun şi proiectarea pe cer a decedatului) şi pe nou-născuta relaţie cu Peeta. Iniţial puştiul se aliază cu 4 tineri antrenaţi de propriul district (un fel de soldaţi performanţi, care se oferă voluntari şi câştigă 99% din jocurile anuale) ...cu intenţii clare de a o ucide pe Katniss....după care - urmează să vedeţi filmul. A da...ador momentele când e linişte şi mă simţeam de parcă aş intra în gândurile lui Katniss.
Ca întotdeauna, vă spun să mergeţi la CINEMATOGRAF să-l vedeţi, în loc să aşteptaţi 4 luni pt o versiune bună. Nu e un film neapărat distractiv....cât mai degrabă pleci întrebându-te înainte să te uiţi la Românii au Talent, X Factor, Vocea României....cât de moral e divertismentul?
P.S: pasărea de pe poster, e o gaiţă (pe care-o vedem la pieptul lui Katniss ca broşă şi pe care o auzim în pădure, imitând cântece)

Alt P.S: după site-ul oficial al filmului, am fost repartizat în Districtul 7...deci sunt mort.
Da, e posibil să auziţi şi despre The Hunger Games, ca despre multe alte filme de succes, că e inspirat sau copiat după alte filme...cum ar fi japonezul Battle Royale , dar scritoarea spune că doar 2 lucruri au inspirat-o: sacrificiile antice şi reality-show-urile actuale.

DOWNLOAD Soundtrack The Hunger Games:
1)Arcade Fire - Abraham`s Daughter
2)Birdy - Just a game
3)Carolina Chocolate Drop - Daughter`s Lament
4)Glen Hansard - Take the Heartland
5)Jayme Dee - Rules
6)Kid Cudi - The ruler and the killer
7)Maroon 5 - Come away from the water (feat Rozzi Crane)
8)Miranda Lambert - Run daddy run (feat Pistol Annies)
9)Neko Case - Nothing to remember
10)Punch Brothers - Dark Days
11)Taylor Swift - Safe and sound (feat The Civil Wars)
12)Taylor Swift - Eyes open
13)The Civil Wars - Kingdom come
14)The Decemberists - One Engine
15)The low anthem - lover is childlike
16)The secret sisters - Tomorrow will be kinder

Beaten up Justin Bieber.... full of blood

 YOU WISH THESE PIC WERE REAL. Haters gonna hate, but Bieber show`s he`s got a good sense of humour

Oameni ca mine şi ca tine (dar mai mult ca mine)

Probabil majoritatea sunteţi pe afară...cum să nu staţi pe afară când suntem de vreo 2 zile în primăvară?Când căldura în sfârşit nu mai vine dinspre calorifer, când tonusul ţi-e ridicat şi dacă te duci la magazinul din faţă, să-ţi iei ţigări şi-o sticlă de ceva dulce, sau direct la grătar ca ghiolbanul. Ca orice cumpătat, am ieşit dimineaţă, cu o cană de cafea & ginseng, mi-am adus aminte că au rămas câteva lucruri cu care diavolul m-ar putea ademeni (în afară de vise...vă spun şi de astea numaidecât), aşa c-am declanşat operaţiunea RELAX. Am stat o vreme să râd cu Iulian Tănase şi Mitoş Micleuşanu (Războiul Sfârşitului Săptămânii - weekend 08:00-12:00 pe Guerrilla), m-am îndestulat cu nişte cereale şi-am revenit, am şters scaunul şi masa din grădină, m-am aşezat cu o revistă în mână, cu Europa Fm în căşti, cu gânduri frumoase prin toţi porii şi globulele. Până şi Voltaj îmi plăcea în condiţiile pe care mi le-am creat (au o piesă, Dă vina pe).
La nici 50 m, în parcul de lângă grădină, zeci-sute de copii cu părinţii sau singuri, ţipând, alergând, murdărindu-se cum se cuvine. Aerul curat mă spăla suplimentar, după duşul de aseară.
Prieteni: există mai mult în viaţa asta decât dragostea. Există Sportul Studenţesc, care s-o bată pe Dinamo, există Federer şi Nadal, există startul campionatului mondial de Formula 1 (câştigat de Curious Case of Jenson Button), există autobuze care hâţână băcăuani toată ziua......şi mai există ceva care le înglobează pe toate: POVEŞTILE. Reale sau inventate, ele există mai mult decât dragostea. Oricine are o poveste...iar săptămâna asta, am avut şi eu câteva, pe care-am să le rezum, cu 2 rânduri mai jos, acum:


De azi înainte, vei fi cunoscut sub numele de Rrrramon. Ia, înfruptă-te din floricelele crescute în copacul ăsta. Vezi că-ţi mai spun un secret: dacă sunt mâncate în prima zi de la apariţie, îţi vor albi dinţii. Fiecare floricică apare când o doamnă din casa aia bătrânească, mai scrie încă un cuvânt pt editorialul din Jurnalul naţional. În timp ce aveam privirea blocată în jos, îmi căutam cuvintele dintr-un arsenal întreg de podoabe lingvistice, pe care le-am câştigat de la cineva care-a amuţit când a ascultat piesa asta

Era ca şi cum alegeam o pungă în care să-mi pun noul produs şi credeam că va arăta ridicol într-o pungă, indiferent care era ea.
Dintr-un magazin din piaţă, am furat nenumărate lumânări (serios că nu le-am numărat) şi câteva bucheţele de verdeaţă. Le-am furat deşi vânzătoarea era o prietenă. Nu a mea...prieten prin asociere. Autobuzul care venea (nr 3) în staţie, era doar Dana în el...tot traseul, un singur pasager. Trecură câteva ore, eram în bucătăria The Stage şi căutam prin diferite încăperi, barul, să-mi iau o specialitate a casei. O matahală s-a apropiat de mine, mi-a ridicat piciorul, a căutat să vadă dacă am 2 V-uri...caz în care trebuia să plec cu o ambulanţă. Nu şi-a cerut scuze pt confuzie, şi-am ieşit după ce mi-am cumpărat o pâine cu vanilie. Mergeam pe o uliţă, străjuită de copii care se jucau cu nişte beţe. Unul dintre ei îmi spune: It`s ok to force the limits , only by the condition that you what they are! Da...iniţial şi eu am crezut că-i ceva într-o limbă străină, dar mi-am dat seama după, că-i un blestem.
Un om dintr-o maşină de epocă, vorbea cu mine prin radio, spunându-mi pe unde trebuie s-o iau şi cine n-a vrut să rezolve problema în care eram. Mergeam ce mergeam, pe un câmp plin cu bălării, lung de kilometri întregi, cu urcuşuri mici ici-colo şi foarte mulţi câini nervoşi pe care nu-i vedeam.....astfel că nu aveam în mână decât o carte să mă protejez. Când în sfârşit veneau înspre mine, nu puteam decât să urlu şi să îi alerg eu...
Când am ajuns lângă un bloc şantier, mai mulţi oameni îmbrăcaţi ca-n interbelic, stăteau cu armele îndreptate unii împotriva celorlalţi. Finalmente a ajuns şi omul cu care vorbeam prin radio...mi-a dat o puşcă cu baionetă, fără să-mi spună nimic. Gloanţe nu aveam, iar baioneta era doar o antenă radio. În ureche am auzit de nicăieri: fiecare are adânc în el, un PE VREMEA MEA - plin de mândrie.....pe care abia aşteaptă să-l poată folosi, iar câţiva dintre noi cei pe care-i cauţi fără să ştii, vom scrie, la moarte, Sper să nu mă mai întorc niciodată.

Mai sus am scris îmbinarea a 2 vise, scrise dimineaţa la 04:00, aproape indescifrabil, pe-o foaie pe care-o ţin lângă pat.