Românii au Talent S2, ep05 16 martie

N-am chef să fiu indulgent, clar? Am zis CLAR? Am văzut întreaga săptămână, 14 episoade din sezonul 6 Americas Got Talent, aşa că nu-s atât de uşor impresionabil ca voi. Dacă v-au plăcut unele acte şi mie nu: Go suck a dick!!!
Cluj
Seara a început cu un pseudo-Dosar X, în persoana mentalistului care-a venit cu un articol dintr-un ziar (parcă Libertatea). domnul Cristian Gog (era mai potrivit la Gong-Show - un fel de Românii au talent, pe Antena 1, acum câţiva ani, cu Horia Brenciu şi gonguri) l-a pus pe Mihai Petre să-i spună un număr şi proaspătul jurat mondial a zis 64 (culmea era să zică 69) şi pe Moisescu să-i dea semnalul când să taie bucăţica de ziar. Mai apoi telekineticul s-a pus pe îndoit linguri.....făcându-l pe Smiley să spună din nou replica melteanului de la radio zu (buzdugan): Aşa ceva...!

Clubul Condor, alcătuit din mulţi adulţi şi-un copil, au venit cu un act de cel mult 9 karate..în sensul că s-a mai văzut şi că m-am săturat de cluburi sportive.Au spart nişte plăci ceramice, au rupt un băţ de picioarele unui nenorocit, au tăiat un măr cu sabia pe burta unui coleg...mai inspirat mi s-a părut Bartoş în culise, care l-a pus pe Smiley să se încordeze, după care i-a răsucit sfârcurile.
Cu ciorapi de damă de companie (din aia la care merge Sechelariu, Hrebenciuc sau alţi interlopi băcăuani, când vor să meargă la curve mai spălate) s-a prezentat Szatan Dalma, care-a dansat improvizat pe Alicia Keys...insuficient de talentat.
Câteva copile şi copiliţe, printre care şi Maria Ilinca Băcilă, mi-au adus aminte de yo-la-lei-i-hu-ul din desenele animate cu Johnny Bravo.
Ţăranul de grădină (după vorbă, după port) un analfabet ungur, fără toate cunoştinţele de limba română şi engleză la el, a venit cu un trandafir (Vreau să-i dăruiesc la Andra planta) să fie cât se poate de Damian Răzvan (23 ani trăiţi degeaba). Din nou, mai inspirată mi s-a părut gluma făcută de Petre: rupând petalele din floarea Andrei: să dau da? .... să dau nu? .... să dau da? A luat 3 de NU.
Demis Rusos l-a inspirat insuficient pe Alexandru Matiş. Marcu Andreea Loredana aştepta să i se înfingă un penis în fund...altfel nu înţeleg mişcările de neam-prost din coapse  făcute de ospătăriţa din Italia.
Flaviu fără S şi Ricki şi-au făcut un intro poetic, au dansat (previzibil) puţin break-dance (din care-am văzut printre blocuri în toţi anii 90-2000) şi mai apoi (mai previzibil) o manea intitulată Aragaz cu butelie. Cei 2 ţigani îmbrăcaţi în alb au luat 3 de DA.
Timişoara
Pablo Daniel a ieşit la montajul supervizat de Mona Segall, să urmeze după cei 2 ţigani menţionaţi anterior, cu.....ce? ce altceva, dacă nu cu o manea de nuntă. S-ar fi putut stabili un precedent periculos pt sezonul 3 dacă treceau. Noroc c-au rămas acasă.
Tot 3 X-uri a luat şi clovno-fotograful Gabriel Drăgan.
Daniel Lăcătuşu e pizzerul care nu a mai avut un loc de antrenament în altă parte, pt mişcările circulare cu aluatul de cocă în mâini.....sau de ce a ales scena Românii au Talent, să scape aluatul pe jos?
Trio-ul de senzaţii moi şi mici: Ozn & Master Red, aceiaşi din sezonul I şi-au îmbogăţit repertoriul de glume pe coloană sonoră colorată: Căsuta Noastră, După ani şi ani, Cleopatra Stratan, o manea, Eşti mireasa vieţii mele, Adi Minune, Amicii - Dana, Paraziţii şi Boney-M...cât să-şi asigura o re-apariţie în prime-time-ul celui mai vizionat program tv.
Nora şi Dora sunt ..2 blonde maghiare, venite să cânte la titeră (credeam că-i ceva legat de ţâţe) care-au reuşit să satisfacă 2 membri ai juriului (nu partea masculină, cum aţi putea crede)
Şotron pe bicicletă au făcut 2 băieţi pe Mişcările lui Jagger....şi-au folosit şi mişcarea făcută pe motocicletă de 3 tipi la Americas got Talent, care s-au apropiat de testicolele unui coleg.
Relu Cristian şi scumpa de Loredana (îi putem spune şi Andra junior) au cântat Ploaia băieţilor de la Cargo, la ţambal şi voce. Dacă ţineţi cont (ca şi mine) că dra Fieraru Loredana are doar 15 ani şi e loc de şlefuire în viitor, va fi clar pt toţi că era necesar să meargă mai departe.

Bucureşti
Adrian Băncilă, venit din Braşov (ştim cu toţii că, capitala e plină de moldoveni, olteni, ardeleni) cu masa plină cu sculpturi în pepene, măr şi ridichii în timp ce primea mulţumiri pt serviciile depuse de el şi colegii lui, în cadrul SMURD. A da..şi hultanii ăştia nemâncaţi din culise, s-au şi repezit să mănânce fructele aduse de om.
Wushu Kung-Fu, alţi copii de la un club sportiv, adica profesionişti plecaţi cu 3 de DA...cred şi eu că peştii înoată mai uşor în apă.
Duo Ungureanu, 2 scufiţi roşii, extrem de senzuali dacă mă întreabă vreun manelist, au luat numa` 2 de DA, pt că Mihai Petre taie şi mai taie în carne vie, când vine vorba de domeniul lui.
4 burtoşi îmbrăcaţi în brazilieni (ce dreacu...doar erau la Românii au talent) au venit, au dansat, au luat examenul. Teodora Manea (altă cunoştinţă mai veche a juriului) a venit cu: icoane, o geantă cu cd-uri Traxdata, muzică ţigănească-populară şi cu lai-lai-lai-uri....a plecat tot cu ele şi 3 NU-uri în plus.
O domnişoară, fană evidentă de-a Rihannei, Alina Cerasela Horonoiv (parcă) a rămas surprinsă când |Andra a apăsat prima X-ul...iar Mihai ultimul. Din nou părerea mea: nu-i doar vina ei...şi Rihanna cântă la fel de execrabil, porcăriile ei cu priză la public.
Craiova
Fraţii Zamfirescu (pt care plăcerea de pe scenă echivalează cu cea a unui orgasm) ştiu să cânte la chitară binişor...de fapt, foarte bine. Pentru asta au fost răsplătiţi cu laude, multe mesaje pro pe facebook şi 3 de DA.
Ilie Bogdan şi Andrei Nedelea, s-au întâlnit în publicul emisiunii şi la scurt timp au devenit un duo de beatbox asezonat cu efecte speciale. Luiza Adelina, o copiliţă de 11 ani, cu o voce splendidă, extrem de bine-crescută, cu bun-simţ, a reuşit ce n-a reuşit nimeni altcineva până acum: să o facă pe Andra să pară mai raţională decât Mihai Petre. Parcă avea un morcov înfipt adânc în fund Petre, atunci când i-a spus că nu-i specială. Fuck you bă.
Băicoiştii de la un circ din Ungaria, Extreme Boys, au venit cu un act nu foarte diferit de ce-ai vedea într-un porno gay. Ăştia au meritat 3 DA, Luiza nu?
Un alt ţigan (că-mi şi era dor de ei, ca de acidul sulfuric) - Gaşpar Ioan a încercat să facă, ce n-a reuşit Esca: să prezinte ştiri fără prompter. Nu i-a reuşit.
Mai apoi, l-a succedat o ţigancă: Georgeta Gulan, venită să facă playback (şi ăla prost). Ce putea să urmeze, dacă nu un alt bronzat tuciuriu: dnul profesor, bibliotecar, Traian Răducanu, venit cu o doină remixată, despre unirea Basarabiei cu ţara mamă.
De când l-am văzut pe Vasile, am ştiut că are toate şansele să fie retardat (genul care suge de la tată când e mic)şi cu dansul lui tâmp pe Enrique Iglesias, mi-a dovedit că intuiţia nu-i ceva exclusiv de genul feminin.
Ionuţ Cacenco a încercat să meargă pe bicicletă invers, dar i-a reuşit cu puţin mai bine decât mi-ar ieşi sau ţi-ar ieşi ţie, dacă am fi paralizaţî.
2 bulgari fachiri, scuipători de foc...s-au străduit săracii, s-au fript, au făcut multă mizerie (prin Pavel şi Smiley) şi-au obţinut DA.....Data viitoare.
Pe Mirică Dănuţ l-a lovit maşina.....asta neînsemnând că renunţă la ceva de care nu trebuia să se apuce: hip-hop. Bine, când îl vezi pe Puya, Grasu XXl sau Guess Who la tv, îţi spui că nici tu nu eşti mai prost ca ei (şi sunt şanse mari să nu fii).
Iulian Tănase sculptor în gheaţă, unul bun, a plecat cu 3 de DA, la fel ca şi fetele de la Lil Motion.
Seara s-a încheiat cu un român? Hmmm, da şi nu: Alexandru Chitic, din Republica Moldova, student în Braşov, jongleur la bustul gol, ca şi Roman de la Zdob şi Zdub - care cântă piesa pe care s-a desfăşurat puştiul de 21 ani (mult mai slab decât un copil care jongla la Americas Got Talent, cu 3 yo-yo).
Per total, o seară plină de ţigani, bulgari, unguri şi ţărani.....plus 2-3 talente adevărate, care au strălucit cu atât mai mult, între ceilalţi mediocri.

21 Jump Street - Impresii

De acum încolo, când am să mă refer la o comedie - ca şi porcărie, o să fie şi pentru că o compar cu 21 Jump Street. E atât de bun. Ca şi cum scriitorii de la multe show-uri late-night, s-ar fi întâlnit, ar fi fumat şi băut bine...şi după un puseu de inspiraţie, ar fi venit cu scenariul pt filmul ăsta. Unele fine - pt ăştia cu un pic de cultură media (tre să ştii ce făcea Downey Jr înainte să meargă la dezintoxicare, sau cât de mult suge plua serialul Glee)......dar majoritatea parcă-s scoase dintr-un stand-up comedy bun. Superbad e posibil să fi fost la fel de bun ca 21 Jump-Street.

Prin 2005, not so Slim Shady (adică Schmidt - jucat fenomenal de Jonah Hill) era-n liceu, cu brăţară dentară, deştept, grăsuţ şi cu încrederea la pământ, în preajma balului de absolvire. Pe de altă parte, prostul satului - Jenko (Channing Tatum) are succes la aproape orice, mai puţin la ore. 6 ani mai târziu, se împrietenesc, se ajută reciproc să intre-n poliţie. Vorba vine poliţie....mai degrabă patrula parcului...pe biciclete cu girofar. Doar că şi acolo dau cu mucii în fasole, pt că unul nu ştie să-i citească drepturile Miranda, unui traficant biker, celălalt ezită să-l împuşte pe unul, mai apoi fiind în plină euforie a momentului primului arest... şi trage câteva salve în aer.
Deci: Schmidt, care ezită când e pus în centrul atenţiei, timid, deştept....şi încă un tăntălău a cărui stupiditate e savuroasă, care se crede darul lui Dumnezeu pe Pământ.....plus câteva personaje secundare care-şi fac treaba extrem de bine. (Ice Cube fiind în frunte). Foarte multe glume vin din faptul că arată cât de mult s-au schimbat lucrurile-n societate în ultimii 6 ani (de când mulţi simpatizează cu mişcarea gay şi cu cea ecologistă)
Şeful (din Parcs and Recreation) îi trimite la biserică...adică la sediul unui program de infiltrare sub acoperire, doar pt că n-au faţă de adulţi.

Noul şef, captain Dickson - extrem de autoritar, Ice Cube (bad-ass motherfucker) aude de un drog nou, vândut într-un liceu, aşa că-i trimite pe noii-botezaţii fraţi, să se infiltreze, să afle cine-i dealerul şi să împiedice răspândirea lui prin alte licee. Reţeta sigur vi se pare la vârsta a III-a, fie şi pt că aţi văzut Miss Congeniality în 2000. Aveţi încredere-n mine...ăsta-i mai bun...original. Asta şi pt că nu se ia în serios. Relaxat şi cu zâmbetul pe buze...ăsta-i stilul filmului. Acţiunea n-am de gând să v-o detaliez, dar în timp ce Jenko e din nou prost, băieţii, chemaţi în biroul directorului încă din prima zi de liceu, trebuie să-şi schimbe între ei identităţile: astfel că musculosul devine tocilarul care spune poezii în laboratorul de chimie (pe lângă o profă în călduri şi 3 tocilari cu care experimentează ce explodează şi ce nu) iar grăsuţul e luat drept atlet şi actor (bine...e doar rolul lui Peter-Pan...dar acolo se îndrăgosteşte)....sooo yea - funny.
Mai pot să adaug, că pe lângă umorul de foarte bună calitate, câteva obstacole emoţionale (depăşite cu tact) undeva în film e inserat şi Johnny Depp (a apărut şi-n serialul 21 jump street între 87 şi 91), ca şi poliţist sub acoperire (de 5 ani) şi că la final o să vedeţi o bucată dintr-un penis împuşcat, stând pe trotuar, în timp ce deţinătorul încearcă să şi-o ridice cu gura.

John Legend feat Ludacris - Tonight

Un vis New-Yorkez

Eram vreo 3. Sau poate 4 ....mna, ştiţi şi voi cum e cu visele: sunt prea sensibile să le poţi atinge şi păstra aşa cum vin ele la tine. Ne-am urcat într-o maşină mică, la ceas înserat, pe-o şosea ce părea să înceapă odată cu micuţul nostru mijloc de transport. Destinaţia era Germania...fără să ştim de vrem un oraş anume, un sătuc pitoresc sau orice era în drumul nostru. Ştiu că deodată se făcuse loc cât să ne mutăm de pe un loc pe altul, ca într-un compartiment de tren...asta deşi maşina era ca un Renault Twingo. Andreea (colegă) mi-a cerut cămaşa, să o îmbrace...şi nu pt că avusese vreun accident cu îmbrăcămintea ei, ci din simplul motiv că-i plăcea cum îmi stă. Orele au zburat, drumul s-a lăsat parcurs....curios - afară era aceeaşi lumină obscură de la începutul călătoriei. Bine, deci refuza să se întunece....asta probabil, să ne bucurăm de peisajul sălbatic de jur-împrejurul nostru. Prima oară când am oprit, din văzduh veneau domol câţiva fulgi de zăpadă roşie. A da...uitasem să vă spun că era toamnă (mi-am dat seama după culoarea frunzelor din mulţimea de copaci ce ne străjuia traseul). Nu se depuneau...sau poate că da, doar că nu mă uitam în jos. Andreea şi restul companionilor mei, ieşiseră să-şi întindă braţele - parcă într-o îmbrăţişare potrivită cu natura însingurată.
Trecând pe un pod metalic, ne-am gândit să renunţăm la discuţiile despre acasă şi să cântăm în gând aceeaşi melodie cu toţii: Airplanes de la B.o.B şi Hayley. Nu ne-am mirat când deasupra noastră au trecut 2 elicoptere (măcar nu erau avioane) care-au dispărut repejor, mâncate de un soare însângerat.
Ajunsesem...dar nu în Germania, ci în New-York, izbiţi de măreţia clădirilor şi de impozanţa imaginii de ansamblu. Multă aglomeraţie...parcă la fel de multe reclame - colorate viu. Mic, mai mic decât un atom mă simţeam.

Dincolo de primăria lui Jay-Z, ne-am trezit în culise la emisiunea lui Jay-Leno. Era ca o piaţă: puteai să-ţi cumperi orice fel de suvenir: nimicuri ieftine, multe poze...dar pe mine mă interesa o domnişoară îmbrăcată în deux-piece, care-şi nota într-o agendă, tot ce i se părea ieşit din comun pe chipurile turiştilor din culise. S-a uitat la mine curioasă...poate şi pt că i-am oferit stiloul meu chiar în momentul în care al ei nu mai scria. Cum te numeşti? Pentru scurta perioadă în care formalităţile vor sta între noi, poţi să-mi spui Medeea. Într-o clipire de ochi închişi, decorul se schimbase şi eram la partierul unui zgârie-nori, într-o şură, cu mai mulţi băieţi în geci de piele...foarte temperamentali, deşi puşi pe şotii între ei. Eram acolo să ne luăm partea. Nişte produse de contrabandă cred. După ce ne-am mulţumit, am aflat că vine şeful să ne vadă cum ne descurcăm ...şi ştiind-ul ecologist înrăit, am încărcat în duba noastră cu etaj şi vreo 30 porci. Pornind, ne-am găsit în mijlocul unei parade...lângă aceleaşi reclame viu-colorate de la intrarea în oraş. Făceam cu mâna ..să nu ieşim în evidenţă...doar că am ieşit...Andreea mă văzuse şi m-a chemat înapoi la maşină: Te-ai distrat suficient? Hai că trebuie să plecăm.

Înapoi la facultate, nu mai recunoşteam clasa în care trebuia să dăm un examen, cu impresiile de pe drum. Adică o recunoşteam, dar era clasa în care am făcut şcoala generală. Îl căutam din priviri pe colegul Adrian, dar ceilalţi colegi erau prea departe de catedra unde dra profesoară Panainte, m-a rugat să iau loc. În dubla 2, m-am trezit (vorba vine) într-o clasă însorită, cu ferestrele deschise, înconjurat de străini...cu un profesor care se plimba pe rândul dintre bănci...distribuind boluri cu un aliment necunoscut. Colega mea Medeea, luase deja 3...eu nici unul. Cu stiloul meu, nu ştia ce să scrie pe foaie, dar era suficient că scrisesem eu deja şi avea de unde să copie.