vineri, 25 iunie 2010
avanpremiera twilight eclipse
Ieri in Los-Angeles s-a tinut avanpremiera celei dea treia parte din mult asteptata saga Twilight -Eclipse . Covorul rosu , fanele , taticii cu bratari de identificare trimisi de fetele lor rasfatate ...sa prinda un autograf si sa faca poze , ziaristi din presa tabloida , critici care abia asteapta sa-l desfiinteze , si cei 3 eroi : Kristen , Robert si Taylor , plus restul distributiei , autoarea Stephenie Meyer (care s-a cam ingrasat) si actori prieteni cu conceptul Twilight . Ce-a iesit se vede mai jos . Miercuri am sa-l vad si eu odata cu intrarea mondiala in cinematografe .
miercuri, 23 iunie 2010
picuri ce aduc renasterea mortii

Pic , pic poc splah , pleosc . Ploua dincolo de cota de avarie . I`m singing in the rain , I`m happy again , The sun is in my heart si asa mai departe .
Cativa trecatori imi faceau pofta cascand tacticos pe sub teii infloriti . Batranul orologiu isi asumase un risc intra-le modei , stand infipt in cladirea prefecturei . Trecusera 22 minute peste ora 22. Era a 22-a noapte in al douazecisidoilea an consecutiv in care Bacovia imi dadea intalnire intr-o cladire semi-locuita . Era un bloc falnic , vechi de 222 ani , ce adapostea 22 etaje invizibile . Ultimul etaj era nelocuit , de : ai ghicit - 22 ani .
Imi strang umbrela , imi dau jos paltonul imbibat cu apa . Liftul nu functiona decat 22 zile pe an , aceasta fiind cea din urma noapte .
Priveam uimit la rapiditatea fulgerelor , la forta cu care despicau imaginile urbei mele natale , la incapatanarea de a apare doar sub forma de ? . Usa apartamentului s-a deschis cu obisnuita lentoare , lene rancezita , dezgust al efortului ,
Pana si geamurile au fost luate , smulse , ca suvenir morbid , de catre unii din cei ce formau un grup destul de numeros al pustilor perindati pe aici , dupa notoria crima pasionala petrecuta cu 8008 zile in urma . Ma asez pe podeaua stropita pe alocuri , in pozitia turcului si ... astept . Doar unul-doua claxoane se auzeau depasind fondul sonor al ploii . Oricat de stranie avea sa fie aceasta noapte , am promis ca nu-mi intorc spatele . La o distanta de 2 strazi , o statuie de plumb tocmai isi parasi lacustra . Intra sub pamant si merse vreme de cateva nanosecunde pana la locul stabilit de el . Un fulger il smulse pe Bacovia din canalizarea infundata , si-l ajuta sa ajunga . La ultimul etaj al cladirii , un licurici tocmai se aseza oftand , pe umarul meu .
Eu : Daca vrei sa ma schimbi , fa-o in alta viata .
Pe un ton grav , Bacovia isi incepu dialogul intr-o maniera tendentioasa : Nu-ti permit sa-ti fie frica . Oricui i-as da un avans , o marja de eroare , dar nu tie .
Imi imping buzele sa mai scot 4 cuvinte , dupa care m-am repezit spre rama unde odinioara erau geamurile Danei , si nu m-am oprit pana la partier , unde sangele meu s-a infiltrat in panza freatica a Bacaului .
Daca m-a durut ? N-o sa bravez , nu e cazul . Durerea a fost intensa , chiar mai intensa decat ziua in care abdomenul meu a suportat cu stoicism toate cele 22 intrari al cutitului de inox , manuit elegant de draga mea sotie . Si atunci ...si acum , am aprobat , am indurat ... chiar am fost cuminte . N-am crezut legenda urbana ... o stii : cea cu viata proiectata in fata ochilor . Tot ce-am vazut , cat timp gravitatia m-a asezat in locul meu , era doar nemultumirea de pe chipul Danei . Nici vazand viata cum picura din corpul meu obedient , nu gasise impacare . Si fiecare lovitura de cutit era mai hotarata , mai incarcata de ura , de venin . Imi pusesem mana pe glezna ei , cerandu-i din priviri sa termine cat mai repede ... Eram multumit ca n-a pus pe altcineva si ca avusese determinarea necesara .
De indata ce privirea mea a depus ultima licarire , si lumina... o da ... lumina , minunata lumina m-a invelit ... la ultimul etaj al cladirii isi facu simtita prezenta , prin sute de blitzuri , dintr-un camp energetic , o faptura fara corp ... imateriala .
Licuriciul : Ai ajuns prea tarziu . Te-am avertizat ca e in zadar .
Intr-un limbaj inteles doar de ei doi , faptura-i vorbi : De fiecare data cand vorbesti pierzi o buna ocazie de a tacea . Crezi ca as fi venit desi stiam ca-i in zadar ? N-am venit pentru el , el si-a ales sfarsitul ... am venit pentru tine .
Speriat , Licuriciul zvacni afara , pierzandu-se printre picaturi . Se aseza la baza degetului aratator al statuii lui George Bacovia .
Nu i-ai oferit o sansa de a-si castiga trecutul , te-ai folosit de el !
Licuriciul : Nu mai am nimic de pierdut , deja am pierdut totul , cel mult raman pierdut .Dar te inseli amarnic mica mea faptura ...
Licuriciul : Si o buna parte din el era moarta , cu crudul tau aport .
Tot nisipul din clepsidra ta s-a scurs .
Licuriciul: Cine spune asta ? N-ai vreun drept vindicativ . L-ai azvarlit tot la fel de mult cat mine . In foarte multe filme , ce am eu acum e considerat un final fericit , dar daca-ti pasa suficient il pot aduce inapoi .
Intr-o liniste perfecta , faptura imateriala se apropie de licurici . O durere insuportabila simtea in intregul corp micuta insecta luminoscenta . O durere crescanda ce se manifesta orice ar fi facut , pe care-o simtea venind din toate directiile . Ca printr-o portita minuscula , prin durere isi facu drum o intrebare : Cu ce cuvinte a parasit din nou aceasta lume ?
De ce ti-as spune ? Oricum in cateva clipe ma voi alatura lui ...
Gresesti . Doar acele ultime cuvinte te vor salva de la un infern etern petrecut in adancul iadului alaturi de mine .
Fie ... fie . Ultimele lui cuvinte au fost : Fara ea e insuportabil .
Licuriciul avea acum in fata o fata imbracata in alb , cu parul putred , cu o privire blanda , un chip angelic . In timp ce durerea scadea in intensitate , atentia i-a fost captata de o lumina rosiatica ce inghitea intreaga incapere . La scurt timp , intr-un punct alb s-a stins , la fel de sigur ca viata ciudata a entitatilor aflate la acel ultim etaj crepuscular . Era 23:59 cand ultimul strop de ploaie a cazut pe asfaltul rece al Bacaului . Luna se oglindea in gramajoara de apa rosie aflata langa ochii mei inchisi .
luni, 21 iunie 2010
mortii mamei lor de tigani borati
De vreo 6 luni o verisoara dea mea umbla cu un tigan din Moinesti. Musculos , educat cat wc-ul meu ..in fine tot tacamul .I-a promis ca-i face rost de-un laptop pt 1200 lei . Vara-mea s-a rugat zile intregi de matusa-mea ...a facut rost de bani , i i-a dat . Rezultatul ? Acum vara-mea e batuta crunt , invinetita , tiganu a plecat la Moinesti cu tot cu bani si nu raspunde la telefon . Pentru a nu stiu cata oara : mi-as dori din tot sufletul ca TOTI tiganii din Rromania sa moara-n chinuri .
duminică, 20 iunie 2010
vara asta am sa ma .... o sa-mi bag mintile-n cap
Aveam o restanta la Audit de mediu .La sesiunea precedenta am fost prins copiind , si de catre cine ? Una din profesoarele mele preferate . Mai de cacao nu puteam sa ma fac nici daca veneam (cum i-am promis Alinei) descult la ore ...tot o fac si pe asta . Restanta am dat-o acum 4 zile . 3 zile am citit tot cursul , mi-am facut scheme logice , analogii , mi-am dat refresh la limbajul oficial - ingineresc . In dimineata cu pricina , inca o colega astepta sa vina domnisoara profesoara sa dam restanta . Si daca rusinea de a fi prins copiind de una din profesoarele pe care le admiram si respectam , nu era de ajuns ... locul domnisoarei Panainte a fost tinut de catre nimeni altul decat PROFESORUL MEU PREFERAT . Si cand m-a intrebat ce caut acolo , cum de am restanta ... i-am raspuns sincer (altfel nu puteam) ca am fost prins copiind la examen .Printr-un moment mai umilitor nu tin minte sa fi trecut in ultmii 5 ani . Imi spunea mo-moo si mirela ca degeaba ma straduiesc sa fiu baiat de treaba , daca am fragmente , secvente , cand un idiot intra-n rolul meu si improasca cu excremente toata stradania mea de a fi cumsecade sau mai mult . Nu mai conteaza ca la examenul initial m-am speriat de nr mare de subiecte , si cu doar 2 zile inainte am vazut subiectele miniaturizate la cineva din clasa , crezand ca e biletul meu norocos ... CONTEAZA DOAR CA M-AM FAULTAT SINGUR . La restanta , majoritatea au copiat ....si desi am scris multe prostii , prefer oricand sa mai vin o data la reexaminare decat sa mai copii . Miercurea asta a trecut destul de greu , ore intregi m-am gandit doar la cat de aiurea e sa-i dezamagesti pe cei de care-ti pasa . Vineri dimineata am avut a doua restanta , la e.m.e . 3 zile am tocit la examenul normal ...in zadar ... M-am fastacit , eram incoerent , vocea imi trepida ..eram un dezastru . La cat de greu mi s-au parut o buna parte din subiecte , eram 90% sigur ca n-o sa trec . O zi jumatate am invatat cum stiu mai bine , vreo 15 subiecte (din 52) . Cu pauze de recreere , alternam invatatul unui subiect ... cu muzica , emisiunea lui Badea , un meci , fragmente din filme porno , lectura unei carti . Vineri dimineata intru printre primii 6...fie ce-o fi : frica nu imi este decat de acul de seringa . Din cele 2 subiecte de pe bilet nu stiam decat unul . Domnul profesor a avut o maaare contributie la faptul ca m-am putut concentra : a zambit , a vorbit incet , era relaxat ca-n concediu . Am mai si raspuns la intrebarile altor colegi ... ma miram ca memoria nu mi-a facut pana , ca la atatea si atatea examene . Mi-am luat restanta , si deodata ma simteam mult mai usor ...As fi putut sa incep sa imbratisez straini pe moment , sa le strang mana , sa le zambesc optimist . Cateva conditii s-au aliniat in vinerea asta , si-am trecut un hop MARE . Am invatat , am avut si-un dram de noroc , (si fara sa recurg la credinta ca atatia alti colegi) si-am putut sa ma bucur cu nepotelul , la primul film pe care l-a vazut pana acum : Toy Story 3 .
Eu il am pe Oscar de multi ani . A crescut odata cu mine . Toy Story e un film pentru copii , cu jucarii ... hai ca stiti subiectul . I-am cautat primele 2 parti , am stat cu el si i-am tradus toate propozitiile . Am vrut sa inteleaga ca , desi n-au suflet , jucariile .... daca le lasi sa creasca odata cu tine , si nu le rupi , nu le distrugi , nu le arunci , le mai speli sau ingrijesti , VOR AVEA O ENORMA CONTRIBUTIE SI-N ADOLESCENTA SI-N MATURITATEA ce urmeaza dupa dulcea copilarie . Woody si Buzz , (adica tom hanks si tim allen) sunt pt multi , personaje ale copilariei : au 15 ani de cand au iesit pe ecrane . In astia 15 ani multi copii au crescut ... nu se mai joaca . Si eu si tu , cu totii , am stricat si-am iubit , indragit multe jucarii . Cu siguranta insa , ati avut o jucarie preferata . Al meu e ursuletul Oscar . Daca s-ar vinde astazi nimeni nu l-ar vrea . Nici la un magazin S.H n-ar avea cautare .Dar care din voi nu ar cumpara o jucarie din modelul celei preferate la varsta de 9-10 ani ?
Mai am 4 examene , proiecte de terminat si de invatat. Pe 7 iulie in ziua cand pana si sesiunea intra-n vacanta , un avion ma asteapta sa ma duca-ntr-o oaza de liniste , mare , civilizatie , fete frumoase , o sora cu care ma inteleg la fel de bine ca si cu Catalin , si-un viitor cumnat - pe care nu l-as da nici pentru tot aurul de la Rosia Montana (hai sa pastram Rosia montana verde !) , si nu in ultimul rand , preferatul meu : MULT IMPREVIZIBIL .
M-am mutat intre timp in alta garsoniera ..aaa asta , adica camera noua ... de 12 megapixeli ...deci amintirile am cu ce sa le imortalizez pt voi ( dar mai ales pt bietul , saracul meu Catalin :)) ) Hey Cataline... o sa-mi fie dor de tine in vacanta .... poate chiar o sa plang de dorul tau . Aaah well , the wind in my face will dry my tears ...
Si-n rest ...sper sa nu mai dau cu bata-n balta cand vine vorba de voi...mana de oameni de care-mi pasa .
Aaaaa , sa nu uit , saptamana asta am auzit o super piesa de vara ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





































